Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2019

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Două piane pentru prietenia franco-română: Michèle Ramis şi Dan Grigore


decembrie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
 
La exact un an după lansarea Sezonului România-Franţa, Ambasada Franţei şi Institutul Francez din România a organizat un concert de excepţie pentru a celebra prietenia franco-română [1]. La 2 decembrie 2019, a doua zi după sărbătoarea Naţională a României, la sala Elvira Popescu din Bucureşti, publicul a ascultat un recital susţinut de Ambasadoarea Franţei, doamna Michèle Ramis şi maestrul român Dan Grigore. Programul serii de la Institutul Francez din Bucureşti a cuprins lucrări ale unor celebrii compozitori francezi din secolul al XX-lea, precum şi o piesă scrisă de George Enescu, cel mai francez dintre compozitorii români.
 
În prima parte a recitalului l-am ascultat pe pianistul Dan Grigore interpretând Adagio de George Enescu, Patru Preludii şi Vals - La plus que lente de Claude Debussy, iar în a doua parte a serii muzicale Dan Grigore şi Michèle Ramis au cântat împreună, extrase din Suita pentru pian la patru mâini «Dolly» de Gabriel Fauré, precum şi extrase din Suita pentru două piane «Ma mère l'Oye» de Maurice Ravel. 
 
A fost un recital deosebit de frumos, publicul s-a bucurat de o muzică elevată, plină de rafinament, cântată splendid.
 
Cioran spunea: "Doar muzica poate crea o legătură profundă, indestructibilă între două fiinţe. Pasiunea e perisabilă, se degradează ca tot ce ţine de viaţă, în vreme ce muzica este de o esenţă superioară vieţii şi, bineînţeles morţii [2]."
 
În prezentarea recitalului s-a afirmat că Impresionismul se deosebeşte de Romantism prin faptul că artiştii au creat opere care se adresează imaginaţiei şi mai puţin sentimentelor. Într-adevăr, descriptivismul era acum înlocuit de impresie.
 
Claude Monet - Impression Au Soleil Levant
 
Cu toate acestea, aplauzele şi căldura receptării au mărturisit şi altceva: trăirea interioară a interpreţilor reverberează în inima ascultătorilor. Sufletul ţi se umple de sublim, iar bucuria devine certitudine. Minte, voinţă şi sentiment - sunt trăsăturile sufletului omenesc. Şi le-am simţit din plin!
 
Dan Grigore realiza magnific o metamorfoză a sunetelor, acordurilor, ritmurilor şi culorilor în imagini subtile, iar piesele interpretate cu transparenţă şi delicateţe sonoră te învăluiau.
 
 
Ambasadoarea Franţei, doamna Michèle Ramis a fost la înălţime. Înainte de a se aşeza la pian, a mulţumit maestrului Dan Grigore că are ocazia de a cânta cu un profesionist, Excelenţa sa caracterizându-se ca neprofesionistă. Dar, a mai adăugat cu umor, că în diplomaţie trebuie să ai curaj, aşa că iată de ce a ales această colaborare artistică. Şi cum curajul este răsplătit, mai totdeauna, a rezultat un proiect muzical deosebit de reuşit.
 
 
Cât de firesc curgea muzica! Cu graţie şi generozitate, înainte de atacul unei piese, unul dintre instrumentişti îi indica celuilalt partener de Duo - printr-un scurt şi eficient gest dirijoral - tempo-ul şi implicit caracterul piesei. Totul se topea, simţeam o muzică spaţializată, un efect obţinut cu măiestrie: un motiv muzical se ivea când în stânga, când în dreapta scenei, cu o fluenţă admirabilă. Dincolo de un simplu dialog între cei doi muzicieni apărea şi un altfel de dialog, fiecare cu sinele său paradoxal, fără a fi monolog, fiindcă exista mereu conştiinţa celuilalt.
 
Recitalul a debutat cu Adagio de George Enescu. Sonorităţile pianului, create de maestrul Dan Grigore aduceau o atmosferă de meditaţie, paralizând parcă orice nelinişte a ascultătorilor. Ceea ce impresionează în interpretarea maestrului Dan Grigore, dincolo de şuvoiul plin de energie şi emoţie, este bucuria clipei de tăcere, acolo unde pauza devine sunet, fiindcă şi silenţiozitatea aparţine muzicii.
 
Au urmat Patru Preludii pentru pian dintre cele 24 de Preludii compuse între anii 1909 şi 1913. Din primul caiet de 12 Preludii, scrise între anii 1910 şi 1911 pianistul Dan Grigore a oferit publicului: 1. «Les sons et les parfums tournent dans l'air du soir» : Modéré (Sunetele şi parfumul se rotesc în amurg); 2. Des pas sur la neige, Triste et lent (Paşi pe zăpadă); 3. La Fille aux cheveux de lin, Très calme et doucement expressif (Fata cu părul bălai); 4. Minstrels. Piesele sunt gândite mai degrabă ca o invitaţie la o călătorie şi la o reverie, decât picturi descriptive. Titlurile lor au darul de a crea asocieri de imagini sau diferite senzaţii.
 
Urmăream cum melodia era redată în splendoarea sinuozităţii şi flexibilităţii sale. Iar armonia fascina prin alternarea momentelor modale cu înlănţuirile derivate din utilizarea gamei hexatonale şi a complexelor politonale. Admiram gingăşia cu care Dan Grigore provoca acele reluări ale ideii muzicale, în diferitele ei configuraţii, departe de prelucrările motivice de tip clasic. Ritmica avea pulsaţii discrete, precum şi diverse combinaţii menite a fi un suport estompat pentru desfăşurarea fluentă a conturului melodic. Cu câtă prudenţă era utilizată pedala de rezonanţă în pasajele rapide, totul fiind gândit şi realizat după un plan timbral determinat de succesiunile armonice!
 
În miniatura Fata cu părul bălai, scrisă după poemul lui Leconte de Lisle, simplitatea te vrăjea pur şi simplu. Doar 39 de măsuri, dar câtă delicateţe!
«Sur la luzerne, au milieu des fleurs en fleurs, / qui chante au matin? / C'est la fille aux cheveux d'or / La beauté aux lèvres de cerise.»  (Pe lucernă, în mijlocul florilor / cine cântă dimineaţă ?/ E fata cu părul bălai / Frumoasa cu buze de cireaşă).

 
Splendid au fost subliniate cadenţele plagale, atât de rar întâlnite în muzica lui Debussy. Melodica pentatonică aducea calmul.
 
A urmat Valsul - La plus que lente. Agogica măiestrită - cu acele Animée, Retenu, En serrant, Cédez - producea valuri sonore dansante de o mare eleganţă. Momentul Appassionato era într-adevăr arzător. Rubato-ul avea mlădieri vegetale.

  
În a doua parte a serii muzicale, Dan Grigore şi Michèle Ramis au interpretat cu candoare două lucrări extrase din Suita pentru pian la patru mâini «Dolly» op. 56 nr. 1 de Gabriel Fauré: Berceuse (Cântec de leagăn) şi Tendresse.

 
Ultimele piese din programul recitalului celor doi pianişti au fost - Pavane de la Belle au Bois Dormant (Pavana Frumoasei din pădurea adormită) şi Le jardin féérique (Grădina feerică), extrase din Suita pentru două piane Ma mère l 'Oye (Mama mea gâsca) de Maurice Ravel. Cântul pianiştilor te transpunea în lumea basmului şi a copilăriei. Piesele au fost compuse pentru copiii familiei Godebski, Mimi şi Jean, în vârstă de 6 şi 7 ani. Muzica primei piese, Pavana Frumoasei din pădurea adormită, sugera visul Frumoasei, desfăşurat în timpul unui dans magic de origine spaniolă, pavana. Atmosfera solemnă şi echilibrată era accentuată de lentoarea discursului muzical al celor doi pianişti, construit pe o temă scurtă, calmă şi delicată. Am ascultat o miniatură în spiritul reveriei.
 
În muzica piesei Grădina feerică se putea imagina  un loc unde întreaga lume îşi putea afla fericirea, un spaţiu al păcii. Melodia curgea lin, în registrul grav, apoi se amplifica treptat, mereu subtilă.

 
La bis, Dan Grigore şi Michèle Ramis au cântat Vocaliza de Serghei Rahmaninov.

 
A fost un recital minunat, publicul a aplaudat minute în şir pe cei doi artişti.
 
 
NOTE
[1] Recitalul instrumental-cameral din 2 decembrie 2019 a fost şi un epilog muzical al Sezonului România-Franţa, la al cărui început Excelenţa Sa Michèle Ramis a făcut un duet cu celebrul violoncelist Gautier Capuçon (decembrie 2018).
[2] Cioran, Emil, Cioran şi muzica, Humanitas, Bucureşti, 2016, pag. 65.
https://fr.wikipedia.org/wiki/Pr%C3%A9ludes_de_Debussy
*fotografiile din concert au fost preluate de la Institutul Cultural Francez şi Ambasada Franţei la Bucureşti.




 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2019


0 comentarii

Spacer Spacer