Pafsi / Pause / Pauză, o dramă cipriotă realistă, în regia Toniei Mishiali, care spune povestea tristă a Elpidei, o femeie trecută de prima tinereţe, captivă în regulile şi cutumele unei societăţi tradiţionaliste, unde modelul feminin este promovat de imaginea mamei şi a soţiei devotate până la sacrificiu, capabil de dizolvarea de sine. O imagine care face din genul feminin un puzzle diform al unui conglomerat de suferinţă, deznădejde, ură, sacrificiu, solitudine, izolare, muţenie. Un cerc vicios, fără scăpare, construit pe o teamă ancestrală a modelului patriarhal care fac din Elpida victima propriilor ei frici. Silită să trăiască o viaţă întreagă într-o dependenţă autoritară a soţului, Elpida experimentează primele momente de revoltă interioară, în clipa în care începe să realizeze că vitalitatea feminităţii o părăseşte, iar farmecul tinereţii este o himeră de mult apusă. Sacrificiul devotamentului şi al supunerii faţă de soţul posac, ursuz şi plin de ranchiună o transformă pe Elpida într-o stafie vie, într-o umbră desfigurată a feminităţii sale, ca o consecinţă a unui exerciţiu constant şi barbar al renegării permanente a dorinţelor şi aspiraţiilor sale umane. Decorul depresiv al locuinţei celor doi soţi, îmbâcsit de tonurile fumurii de albastru, care au început să se încrusteze şi pe chipul plin de resemnare al Elpidei, fac din prezenţa ei un artefact al propriului ei cămin. Măcinată ani întregi de lipsa de atenţie, afecţiune şi înţelegere din partea soţului, Elpida e adusă în pragul unui episod schizofrenic. Incapabilă să aibă curajul să părăsească acest păienjeniş existenţial, Elpida îşi construieşte o bulă protectoare, în care îşi dă frâu liber dorinţelor, cuvintelor, iniţiativelor. Ajunsă să trăiască practic între două lumi paralele, Elpida începe să scape controlul reveriilor. Prea slăbită ca să pună punct acestui coşmar matrimonial şi patriarhal, Elpida se întoarce veşnic în închisoarea căminului, asemeni unui deţinut, care după prea mulţi ani de detenţie este incapabil să se reintegreze în societate, iar în momentul în care soseşte clipa eliberării, preferă să nu-şi părăsească temniţa. Ca o călătoare haotică între vis şi realitate, reverie şi coşmarul realităţii contingente, Elpida nutreşte în tăcere dorinţa permanentă de libertate. Dar oare va veni această libertate odată cu moartea soţului, aşa cum s-a întâmplat în cazul celei mai bune prietene?
Astfel, Pafsi / Pause / Pauză, devine mai mult decât un simplu strigăt de ajutor al unei femei casnice prinse în mrejele unei căsnicii nefericite. Filmul expune itinerarul unei întregi categorii umane (aceea a genului feminin), care ea însăşi este nevoită să producă o serie de schimbări în interiorul propriei mentalităţi, astfel încât să se elibereze de opresiunea genului masculin.
Descarcă programul TIFF 2019 aici..