L'homme fidèle / A Faithful Man / Un om fidel, o poveste de dragoste în regia lui Louis Garrel, care scoate în evidenţă căile nebănuite ale iubirii, într-un cadru relaxant unde personajele sunt captive în ţesătura haotică a destinului, care, ruptă pe alocuri, păstrează de fiecare dată fire suficient de lungi, astfel încât iţele lăsate uitării să se poate oricând reînnoda.
Construit în unele locuri ca o piesă de teatru, în care personajele îşi zic monologul în faţa oglinzii sorţii, filmul creează o legătură directă a acestora cu publicul, care are în acest fel posibilitatea să audă vocea interioară a fiecărui personaj. O voce plină de încărcătură emoţională, pasiune şi dorinţă. De aici aflăm cum Marianne este unica şi cea dintâi iubirea adevărată al lui Abel - cel pe care aceasta îl părăseşte pentru o viaţă alături de cel mai bun prieten al lui, Paul.
Tot din acest joc al monologului interior, expus sub forma unui dialog al conştiinţei, aflăm şi de pasiunea şi obsesia adolescentină a Evei (sora lui Paul) faţă de Abel. Asemenea unei drame shakespeariene cu iz poliţist, Louis Garrel preferă să lase în umbră şi în anonimat corporalitatea lui Paul, lăsând publicul să (re)construiască singur imaginea acestuia, asemeni unui detectiv. Ca să ne provoace şi mai mult imaginaţia, regizorul alege ca imediat după dorinţa sorţii de a o separa pe Marianne de Abel şi de a o aduce alături de Paul, să sară 8 ani, direct la momentul în care Paul moare. Acest aspect pare să potenţeaze şi mai mult misterul din jurul lui Paul, care prin această prezenţă în absenţă, joacă rolul pervers al sorţii, el fiind de altfel nodul gordian în jurul căruia se roteşte întreaga intrigă amoroasă a filmului.
În toată această ţesătură a iubirii este interesant modul în care Louis Garrel evidenţiază dorinţa Evei, care de copilă nutreşte o pasiune mistificatoare faţă de Abel, dorinţă care a ţinut-o captivă în puritatea unei iubiri ideale, care pare să fi stat de fiecare dată, ca o piedică, în faţa oricărei relaţii, fie ea şi pasageră. Dorind cu orice preţ să îl aibă pe Abel doar pentru ea, Eva îi declară război Mariannei.
Mergând într-un mod subtil pe ideea maximei celebrului scriitor Oscar Wilde, pentru care "singura modalitate de a scăpa de dorinţă este să-i cedezi", Marianne îşi joacă ultima carte şi îl oferă drept "cadou" pe Abel, Evei. Odată mutaţi împreună, Eva îşi dă seama că din clipa în care această dorinţă nevrotică de a-l avea pe Abel alături de ea dispare, este dizolvat şi obiectul dorinţei. Ceea ce coincide nu numai cu o maturizare emoţională şi afectivă a Evei, dar şi cu eliberarea lui Abel din fantasma propriilor ei dorinţe.
Finalul emoţionant în care personajele din film se întâlnesc în faţa mormântului lui Paul încheie într-un mod ciclic ceea ce soarta le-a pregătit, cu mult timp dinainte celor doi îndrăgostiti, Marianne şi Abel - o posibilă viaţă împreună.
Descarcă programul TIFF 2019 aici..