Dar oare asta va rezolva totul? Oare problema corupţiei în României se va termina odată cu arestarea lui Dragnea şi cu îndreptarea legilor strâmbate? Sau chestiunea e mai veche, mai adâncă, mai complicată?
Documentarul Casa cu lacăt, realizat de avocata şi cineastul Diana Gavra şi proiectat în prima duminică (2 iunie 2019) a TIFF 2019, discută problemă corupţiei în spaţiul mioritic din multiple unghiuri de vedere.
Filmul porneşte de la cazul unei reţele formate din profesori de liceu şi inspectori şcolari arădeni care avea drept scop fraudarea examenului de Bacalaureat din 2014 şi care a fost dezmembrată ca urmare a denunţului curajos al unui elev de clasa a XII-a. Prin interviuri cu procurorul de caz (Codrin Gavra), cu elevul în chestiune (Zoly) şi cu una dintre profesoarele condamnate (Lavinia Biţ), pelicula surprinde felul în care se raportează la respectiva speţă nu doar direct vizaţi, ci şi elevii, părinţii şi, în general, opinia publică.
Scenariul face apoi un zoom-out şi dezbate contextul istoric, social şi politic care i-a predispus, încă de pe vremea Imperiului Otoman şi apoi în comunism şi în perioada contemporană (regretabilă absenţa din analiză a perioadei regalităţii), pe locuitorii acestor meleaguri la înşelarea autorităţii statului, la ocolirea legilor şi la rezolvarea lucrurilor pe cont / clan propriu. Venind în imediat, sunt analizate chestiuni spinoase, precum rolul serviciilor secrete în investigaţia judiciară, imaginea publică a magistraţilor sau presiunea la care aceştia sunt supuşi atunci când sunt implicaţi în dosare ce vizează politicieni faimoşi. Relaţia dintre mica şpagă şi marea şpagă, ca şi piramida malignă care se creează atunci când, la bază, în cutuma societăţii, intră coruperea pe bază DE "atenţii" a orişicărui funcţionar, sunt amplu discutate.
Protagoniştii unor intervenţii lungi, dar foarte coerente, bine articulate şi relevante sunt lectorul universitar orădean şi scriitorul Mihai Maci, judecătorii Cristi Dănileţ şi Camelia Bogdan, profesorul arădean de liceu Tudor Dragomir, profesorul universitar Dumitru Borţun, jurnaliştii Cristian Tudor Popescu şi Lajos Notaros, politologul Cristian Pîrvulescu. Discursurile lor sunt mixate cu imagini din timpul recentelor proteste de stradă din Timişoara şi cu intervenţii voice-over ale regizoarei.
Filmul beneficiază de excelenta direcţie de imagine a lui Marius Panduru, prezent la proiecţia de la TIFF. Invitat să spună un cuvânt în deschiderea dezbaterii care a urmat (la care au participat Diana Gavra, Mihai Maci, Cristi Dănileţ, Cristian Pârvulescu, politicianul şi avocatul Péter Eckstein-Kovacs şi, din sală, Zoly), Panduru a invocat extrema necesitate a existenţei unor astfel de filme.
Înscriindu-se în categoria artei social-educative din care fac parte, de pildă, unele dintre spectacolele de teatru realizate de Gianina Cărbunariu sau producţiile Centrului Educaţional Replika, Casa cu lacăt e genul de film care merită proiectat şi discutat în licee, în universităţi, în fabrici, în sedii de corporaţii, în cămine culturale săteşti, în faţa oricărui tip de public ce simte nevoia şi are deschiderea de a-şi pune întrebări şi de a încerca să mişte lucrurile înainte prin propriile forţe.
Într-una dintre cele mai emoţionante intervenţii din întreg filmul, profesorul Maci face apel la ne-lăsarea în urmă a celor care, fără voia şi fără vina lor, "nu ştiu să folosească mai mult de 200 de cuvinte". Pentru aceşti oameni, mulţi, foarte mulţi din populaţia România, discuţiile savante despre istoria, motivaţiile şi nuanţele corupţiei sunt parte dintr-un univers la care nu au acces. Dar aceşti oameni sunt, de fapt, marile victime ale unei societăţi în care înlocuirea legii cu şpaga e singura lege care funcţionează pentru majoritatea populaţiei.
Casa cu lacăt
România 2019
Regie: Diana Gavra
Imagine: Marius Panduru
Descarcă programul TIFF 2019 aici..