Având ca punct de plecare un caz real - o crimă comisă în sânul propriei sale familii, în urmă cu cincisprezece ani - Burak Cevik alege să îşi înceapă filmul cu sunetul vocii sale, care ne poartă simbolic prin întreaga anchetă demarată asupra acestui caz. Modul în care ochiul camerei, în primele douăzeci şi cinci de minute, se focalizează asupra amănuntelor mai puţin palpabile ale acestui caz, ca şi cum ar sta pe gânduri - asemeni unui detectiv anonim, care încearcă să desluşească din amalgamul de dovezi, acel detaliu aparent nesemnificativ şi totodată inexplicabil, care a dus la comiterea crimei - se deschide, în cea de-a doua parte a filmului, într-o candidă şi frumoasă poveste de iubire, care contravine argumentului iniţial, cel al crimei. Astfel, replicile, gesturile şi acţiunile inocente ale personajelor (Pelina şi Onur), par să aibă ca scop doar înfiriparea unei poveşti de iubire. Dar faptul că publicul deja este în temă cu gândurile malefice ale Pelinei, face din Aidiyet / Belonging / Crimă în familie un simulacru al unei realităţi potenţate de artificiul actului artistic, capabil de a-i livra privirii, un adevăr călduţ, ferit de realitatea rece şi descărnată a adevărului. Close-up-urile încremenite ale camerei intensifică emoţiile cuplului Pelin şi Onur, evidenţiind în mod voit banalitatea unei relaţii apărute la întâmplare - expusă doar într-un stadiu incipient, defăimată totuşi de brutalitatea dovezilor anchetei.
Un film atipic pentru un subiect care implică ideea unei crime sângeroase, din care lipseşte vizual chiar acea scenă odioasă care ar trebui să ofere adrenalina actului uciderii, aspect care intensifică şi solicită într-un mod constant imaginaţia publicului. Astfel, acest joc obscur este menit să planeze în permanenţă într-o stare de suspendare argumentativă şi vizuală, care îşi găseşte centrul gravitaţional în acest hiatus al iubirii celor doi. Întreaga ţesătură a filmului este de fapt o continuă căutare a regizorului, care implică o serie de întrebări fără răspunsuri, transpuse într-o ficţiune hibridă şi estetizată asupra căreia planează în permanenţă o apăsare tulbure.
Descarcă programul TIFF 2019 aici..