Competiţie TIFF, 2019 (VIII): Hvítur, Hvítur Dagur / A White, White Day / Alb cât vezi cu ochii

Dragoste şi onoare par să fie principalele ingrediente ale filmului Hvítur, Hvítur Dagur / A White, White Day / Alb cât vezi cu ochii, în regia lui Hlynur Palmason. Un film care pune în balanţă iubirea lui Ingimundur, un fost poliţist aflat acum la pensie, şi a soţiei lui, decedată într-un accident de maşină. O poveste care se scurge greoi, în spaţiul mohorât şi deprimant al unui oraşel islandez, unde clima nefavorabilă şi aspră pare să-şi pună accentul şi asupra stării de spirit şi modului de a fi al oamenilor. Un tărâm neprimitor unde ceaţa densă şi sufocantă o poţi tăia cu cuţitul, unde soarele se arată trecător şi cu zgârcenie, fiind indiferent faţă de întinderile golaşe care se lasă înghiţite de lăcomia valurilor. Un loc unde aparent totul este amorţit în rutina cotidiană, tulburată pentru Ingimundur de moartea soţiei.


Dar amintirea intangibilă a soţiei şi incapacitatea bătrânului poliţist de a accepta dispariţia acesteia se transformă în scurt timp într-un joc periculos. Nimic din ceea ce ar putea elucida moartea acesteia nu pare să îi ofere linişte lui Ingimundur. Măcinat de o durere tacită şi ajuns în pragul pângăririi memoriei fiinţei iubite, Ingimundur se transformă treptat din bunic şi tată atent, într-un personaj plin de ură, furie şi răzbunare. Obsesia bolnăvicioasă a poliţistului cu privire la posibila infidelitate a soţiei sale, îl aduce în pragul comiterii mai multor gesturi necugetate. Modul în care ne este prezentată dorinţa lui Ingimundur de a-şi salva onoarea - cu preţul călcării în picioare a tot ceea ce a iubit şi iubeşte mai mult - îl transformă pe acesta într-un personaj violent, orbit de propriile-i suspiciuni.

Sentimentele contradictorii care traversează filmul, completate de ancheta demarată pe cont propriu de Ingimundur, dau o notă disfuncţională iubirii. Cu imaginea folosită ca început de film a maşinii care bâjbâie pe carosabilul plin de polei înainte de a se izbi de stânci şi de a se face nevăzută într-o râpă, Hlynur Palmason anticipează parcă trăirile interioare şi acţiunile lui Ingimundur, care, asemeni maşinii deraiate de pe drum, alunecă în mod involuntar în mâinile răzbunării, izbit de adevărul crunt al infidelităţii soţiei.