Situat în primele locuri în topul preferinţelor publicului din actuala ediţie a TIFF-ului, Copilul-problemă / Sistem Crasher / Systemsprenger impresionează prin modul crud şi bulversant al prezentării unui caz de copil răzvrătit, inadaptabil la legile şi rigorile societăţii de azi, într-o Germanie superdezvoltată şi supercivilizată, care are, iată! fisurile ei. Dar fisuri de acest fel există azi pretutindeni în lume. Este ales cazul reprezentativ pentru o serie de mici "inadaptaţi" de acest fel: o copilă de nouă ani, băieţoasă şi voluntară, agresivă şi periculoasă chiar şi pentru asistenţii sociali care o înconjoară cu dragoste şi care vor să-i vină în ajutor încercând diferite metode. Dar dragostea lor nu poate suplini dragostea mamei. Din neajunsuri de ordin material, Benni a fost abandonată într-un centru pentru minori de mama ei naturală, care încearcă să-şi refacă viaţa alături de un alt bărbat. Fata de nouă ani, recalcitrantă şi furioasă la apariţia noului partener de viaţă al mamei, nu înţelege de ce nu poate trăi şi ea în acelaşi apartament cu ceilalţi doi frăţiori ai ei să se bucure de aceeaşi afecţiune şi să trăiască în bună înţelegere împreună. Benni refuză încadrarea într-un sistem ce o înstrăinează de căldura maternă. Oricât de solid ar fi el conceput, se simte cât e de găunos şi rigid.
Funcţionarea acestui sistem social de protecţie a copiilor pune în evidenţă structurile ce duc spre formula "exterioarelor golite de interioare" din proza lui Saul Bellow. Filonul intim uman e subţiat, sacrificat în favoarea formelor convenţionale de apărare a umanului. Forme activate "civilizat" în civilizaţiile avansate, dar ce rămân fără rezultat. Buba e în altă parte, mai exact în izvorul secătuit de viaţă al afectivităţii primare.
Sărmana Benni, o copilă nevinovată, lipsită de afecţiunea mamei, este prinsă în acest mecanism rigid din care nu poate ieşi. Refuză să meargă la şcoală, e mutată de la centrul pentru minori la spital, i se aplică tratament psihiatric, e potolită doar cu sedative, devine pentru moment o legumă, apoi porneşte din nou atacul cu toţi cei ce nu o înţeleg, deşi pretind că-i sar în ajutor. Trauma e puternică, fără limite, fără vindecare. Benni se zbate fără succes între limitele impuse de ceilalţi şi se loveşte de ingratitudinea adulţilor. Cerşeşte afecţiune cu toată fiinţa ei, bate cu pumnii în indiferenţa lumii de unde nu-i răspunde decât sistemul, acelaşi, rigid şi convenţional, imposibil de a se transforma în familia visată.
Încercând o nouă metodă de adaptare la condiţiile impuse de situaţie, Micha, "un psiholog specializat în management-ul agresivităţii", îi propune o ieşire de câteva zile la o cabană situată în pădure. Plimbările prin pădure sunt benefice, dar întoarcerea în iadul oraşului şi în pandemia relaţiilor umane îi readuc boala, intră din nou în criză. Benni caută să se furişeze în viaţa familială a lui Micha, tânjind mereu după aceeaşi căldură familială care-i lipseşte, dar, desigur, acest lucru nu e posibil. Se încearcă o ultimă soluţie: transferul într-un centru medical pentru minori din Africa, dar pe aeroport, înainte de îmbarcare, Benni o zbugheşte la fugă după modul obişnuit, căutându-şi libertatea în afara oricăror restrângeri şi condiţionări. Un final tragic, zguduitor.
Helena Zengel este fata de nouă ani găsită de regizoare s-o întruchipeze pe Benni, un prototip convingător în totalitate al copilului-problemă ce va înduioşa serii de spectatori. Vor învăţa ceva din acest film-acuzaţie? Acuzaţie îndreptată, desigur, nu numai asupra sistemului.
Descarcă programul TIFF 2019 aici..