Radio Cluj / iunie 2019
Festivalul TIFF 2019
Mi-a trimis Alin un banc nou despre cutremur.
Ce zice Dăncilă după cutremur? Zice: "A fost şi la scara noastră, nu numai la scara Richter".


Alin nu există în realitate. Bancul despre cutremur, atribuit doamnei prim-ministru, ar putea fi foarte bine realitate, dar e ficţiune. E pomenit într-un scurtmetraj al Iuliei Rugină în care doi dintre actorii selectaţi în programul 10 pentru FILM, Miriam Rizea şi Bogdan Farcaş, vor să se mute şi dau telefoane la o agenţie imobiliară din Bucureşti cu gîndul să găsească un apartament fără risc seismic. Şi uite-aşa, filmul s-a mai inspirat o dată din viaţă, iar "zicerile" premierului au ajuns la TIFF. Văd că din 6 iunie 2019 Viorica Dăncilă este nu doar pe ecranele din Cluj, ci şi online, cu o pagină oficială de facebook, pe care a deschis-o cu un citat din Churchill în care este vorba despre succese, despre eşecuri şi curajul de a continua. Nu este deocamdată nici o postare cu bancuri despre cutremur. Richter likes this!

Poate că tot online, unde se mută o mare parte din vieţile noastre, Clujul i-a trimis o cerere de prietenie lui Richter şi o solicitare să nu fie inclus pe lista zonelor cu risc seismic. Aşa s-ar putea explica faptul că la TIFF cutremurele vin tot dinspre ficţiune. Sin fin / Fără sfîrşit e filmul care m-a zguduit (pînă acum) cel mai tare la ediţia asta. Să nu vă imaginaţi ceva catastrofal. A fost mai degrabă o mişcare tectonică blîndă, ardelenească, fără alte daune vizibile decît nişte oftaturi şi poate nişte lacrimi camuflate în întunericul sălii. Mi-a plăcut mult şi, pe măsură ce mă gîndesc la el, îmi place tot mai tare.


Javier şi Maria sînt protagoniştii unei drame romantice pe care doi fraţi, pe nume César Esteban Alenda şi José Esteban Alenda, au scris-o şi regizat-o cu gîndul să facă un love story SF. Pînă la urmă, cred că partea de science-fiction e doar pretextul pentru a spune o poveste pe care o ţii minte şi te gîndeşti la ea mult timp după ce ai văzut-o. Are ceva din Eternal Sunshine of the Spotless Mind, o delicateţe a naraţiunii ce m-a cucerit definitiv. M-a sedus jocul de planuri temporale pe care se desfăşoară filmul şi faptul că, exact ca-n viaţă, personajele sînt fragile şi măcinate de ezitări. Deciziile importante se iau greu, nu ştii niciodată dacă ai ales bine, dacă vei mai avea şansa de a repara ce ai stricat sau vei regreta toată viaţa că ai apucat pe acel drum. Îndoiala pîndeşte în spatele oricărei hotărîri şi afirmaţia se poate transforma oricînd în interogaţie. "Plec. Plec? Plec!" sînt cuvintele rostite de Maria, o actriţă ce visează să o joace pe Nina din Pescăruşul lui Cehov. O descoperim tînără, veselă şi entuziastă, gata să trăiască toată viaţa alături de bărbatul visurilor ei, un Trigorin care se îndrăgosteşte la rîndul lui de spontaneitatea şi frumuseţea ei. Era o epocă în care dacă ai cunoscut o fată şi voiai să mai ţii legătura cu ea trebuia neapărat să îi ceri numărul de telefon. Nu o găseai, ca acum, pe facebook sau instagram. Muzica se asculta pe casete audio şi întrebai pur şi simplu un şofer necunoscut dacă nu te ia şi pe tine cu maşina, căci nu exista Uber. Par detalii dintr-o realitate pe care ne este din ce în ce mai greu să ne-o amintim. Un SF în care nu călătorim în viitor, ci dăm ceasul înapoi şi ne întoarcem în timp. Pe vremea mea, dragii moşului...

Sin fin / Fără sfîrşit începe de fapt nu cu începutul, ci cu prezentul. Sîntem într-un timp controlat de un accelerator cuantic construit de Javier şi momentul este dominat de culori întunecate, soarele strălucitor din debutul poveştii de dragoste a dispărut şi oamenii s-au schimbat. Maria are părul scurt, Javier are barbă şi sînt amîndoi nefericiţi. Ea a ajuns în punctul în care consideră că nu mai merită să trăiască aşa. Poţi da timpul înapoi ca să îţi repari greşelile, mai ales atunci cînd vezi limpede şi viitorul? Javier este conştient că Maria nu a fost cel mai important lucru din viaţa lui, că nu a făcut tot ce ţinea de el ca să o păstreze. Asta în ciuda faptului că a iubit-o enorm. Şi că încă o mai iubeşte. Oare depinde de noi să îi salvăm pe cei dragi pînă nu e prea tîrziu sau e mai bine să ne resemnăm şi să îi lăsăm să plece?

N-o să vă dau răspunsurile pe care le sugerează Sin fin / Fără sfîrşit. Am văzut în TIFF Lounge o inscripţie cu textul "May the TIFF be with you". După ce am văzut bijuteria asta de film spaniol, mi-am zis "Fie ca orice îndrăgostit să găsească răspunsul corect".

Descarcă programul TIFF 2019 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus