Recitalul pianistei Axia Marinescu, din 6 iunie 2019, de la Sala Mihail Jora a Radiodifuziunii Române, s-a desfăşurat în cadrul proiectului, Moştenitorii României Muzicale, iniţiat în anul 2018, cu scopul prezentării unor tineri muzicieni care şi-au făcut deja un renume la nivel internaţional, au studiat în instituţii de prestigiu din străinătate şi doresc să concerteze şi să fie cunoscuţi şi apreciaţi acasă, în ţara lor. Parteneriatul dintre Radio România Muzical şi Rotary Club Pipera a făcut ca acest proiect să fie sustenabil, iar această excelentă iniţiativă să continue.
Pianista Axia Marinescu, absolventă a Conservatorului Regal din Bruxelles, este unul dintre cei mai activi muzicieni români din Franţa, cu o carieră desfăşurată în Europa şi Asia. Recitalul de la Bucureşti, din 6 iunie 2019, a făcut parte din turneul Imageries musicales. În cadrul Sezonului Cultural România-Franţa, 2019, Axia Marinescu va susţine recitaluri la Timişoara, Sibiu, Braşov şi Iaşi.
La Bucureşti, numerosul public venit la sala Radio, în seara zilei de 6 iunie 2019, a putut audia câteva lucrări aparţinând stilului impresionist, precum: Gymnopédie nr. 1 şi Gnossienne nr. 1 de Erik Satie, ciclul Imagini (caietul I) de Claude Debussy, Tableaux de France de Romain Zante - primă audiţie românească - Sonatina în fa diez minor de Maurice Ravel şi Două piese impromptus, op. 18 de George Enescu. Întregul recital a fost însoţit de proiecţii ale tablourilor pictorilor români care s-au lăsat inspiraţi de peisaje franceze: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Victor Brauner şi alţii.
Axia Marinescu a început studiul pianului la Bucureşti, la vârsta de cinci ani. A urmat cursurile Colegiului Naţional de Muzică George Enescu, din capitala României. La 17 ani a plecat să studieze pianul la Conservatorul din Lausanne - Elveţia, intrând direct la cursul de Master. Şi-a continuat etapa de acumulare artistică la École Normale de Musique din Paris şi apoi la Conservatoire Royal de Bruxelles. Axia Marinescu a obţinut bursa Scheuring în Franţa. S-a perfecţionat cu Jean-Claude Vanden Eynden, Dominique Cornil, Rena Shereshevskaya, Théodore Paraschivesco şi Gabriel Teclu.
Redactorul Radio România Muzical Andreea Kiseleff a prezentat-o pe protagonista serii muzicale pianista Axia Marinescu [1] şi a spus câteva cuvinte despre lucrările ce urmau a fi cântate.
Recitalul pianistei de la sala Radio din Bucureşti, a debutat cu piesa Gymnopédie nr. 1 de Erik Satie. Ea face parte din cele trei piese pentru pian publicate în 1888 la Paris: 1. Lent et douloureux; 2. Lent et grave; 3. Lent et triste. Denumirea Gymnopédie, vine de la gimnastică, iar originea este grecească, semnificând un dans nud al unor tinere fete din Sparta antică [2]. Se pare că în compunerea acestor piese eterate ce anunţă impresionismul, Erik Satie s-a inspirat din atmosfera emanată de tabloul simbolist Jeunes filles au bord de la mer, al pictorului Puvis de Chavannes, creat în 1879.
De asemenea, după mărturia compozitorului, lectura romanului Salammbô de Gustave Flaubert a reprezentat o altă sursă de inspiraţie. Muzica din Gymnopédie nr. 1 se desfăşoară lent şi surprinde prin simplitatea melodică, armonică şi ritmică. Conţine idei muzicale în mixolidian, cadenţe modale, puse în evidenţă de disonanţe picante. Este o muzică ambientală.
În interpretarea pianistei Axia Marinescu din recitalul susţinut la Sala Radio în 6 iunie 2019 am admirat în această piesă Gymnopédie nr. 1 calitatea deosebită a sunetelor emise, eleganţa mişcărilor cursive extrem de suple ale mâinilor, atmosfera domoală, generată de un tuşeu rafinat, proiectarea calmă a frazelor muzicale, înveşmântarea timbrală caleidoscopică, precum şi omogenizarea coloristică a registrelor pianului.
Pe scenă, pe două ecrane de-o parte şi alta a pianului, rulau imagini bine adecvate momentului, cu diferite genuri, portrete, naturi statice, peisaje, tablouri dinamice, toate sugerând belşug spiritual.
Spectatorul era pus în situaţia paradoxală de a percepe simultan obiecte de artă cu limbaje diferite, cu temporalitate opusă: muzica mobilier a lui Erik Satie devenind fond pentru imaginea plastică proiectată. Şi totuşi, totul devenea complementar, fără a căuta primordialitatea.
Interpretarea celei de a doua piese de Erik Satie, Gnossienne nr. 1, a creat o atmosferă "statică cu tranziţii imperceptibile, asemănătoare întinderilor leneşe de apă, însufleţite, într-o uşoară unduire, de jocurile soarelui şi ale brizei." [3]
Titlul pieselor din acest ciclu Gnosiennes derivă probabil, fie de la Knossos, numele celebrului palat din Creta, fie de la gnoză, cunoaştere bazată pe raţiune. Cele şapte piese au fost compuse între 1890- 1893.
Gnossienne nr. 1, dedicată lui Roland Manuel, se desfăşoară aparent dansant, într-un tempo calm, amintind de spleen, acea stare de plictis fără motiv şi amar dezgust de viaţă. Partitura nu conţine bare de măsură. Ascultam apogiaturile anterioare scurte executate cu multă candoare de Axia Marinescu, integrate în arcuirea motivelor obsedante.
Cât de frumos a realizat acele schimbări de intensitate asociate cu o altfel de timbralitate, notată în partitură prin termenul luisant, scăpărător! Apoi, acele 'vârfuri de gândire' aplicate sunetelor, aduceau un relief incitant. Ascultam o muzică interiorizată, unde adevărul expresiei postulez en vous même (emite judecăţi întine însuţi) era foarte bine sugerat de şirul de sunete armonioase enunţat.
Muzica lui Erik Satie este folosită şi în cinematografie. De pildă, în filmul artistic Le Feu follet - Focul fatidic (1963), în regia lui Louis Malle, după romanul lui Drieu La Rochelle.
A urmat Images de Claude Debussy. Primul dintre cele două caiete a fost compus în 1905 şi cuprinde: 1. Reflets dans l'eau; 2. Hommage à Rameau; 3. Mouvement.
În prima piesă, o ascultam pe Axia Marinescu cum picta prin sunete reflexiile luminii pe suprafaţa apei. Mâna dreaptă executa acorduri desfăşurate cu rapiditate ascendent şi descendent, răspunzând acordurilor colorate armonic, cântate de mâna stângă cu mare elasticitate şi fluenţă. Am remarcat cum articulaţia era gândită şi ea diferenţiat, în funcţie de semnificaţia imaginii: raza luminoasă şi oglindirea ei. Variaţiunile armonice îmbogăţeau tema. Rubato-ul avea eleganţă şi mult rafinament agogic. În cea de-a doua piesă, Hommage à Rameau, atmosfera era dominată de austeritate, de o anume seriozitate, demnă de imaginea unui mormânt, Sarabanda fiind un omagiu adus compozitorului din perioada Barocului francez. Sonoritatea realizată de Axia Marinescu avea exact discreţia şi susţinerea necesare afectului de moment. Ultimul acord de opt sunete avea într-adevăr intensitatea pppp. Mouvement, a treia piesă a fost o veritabilă bravură pianistică, pe fondul unui perpetuum mobile. Era acolo un torent de sunete parcă fără sfârşit; trioletele în şaisprezecimi la mâna dreaptă se suprapuneau riguros peste optimile de la mâna stângă; apoi rolurile se inversau. Admiram articulaţia fină, acele încrucişări ale celor două mâini pe claviatură, executate cu naturaleţe. Imitaţiile erau clar reliefate şi splendid timbrate. Logic a fost construit şi punctul culminant. Minunat a sunat rarefierea din finalul piesei, unde registrele extreme, deşi îndepărtate pe claviatura pianului, confereau imaginea unei îmbrăţişări sonore pline de iubire.
A urmat Tableaux de France de Romain Zante - primă audiţie românească. Lucrarea este inspirată de opere de artă semnate de creatori români, în care sunt portretizate imagini din Franţa: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Victor Brauner etc. Întregul recital era însoţit de proiecţii ale tablourilor pictorilor români care s-au lăsat inspiraţi de peisaje franceze. Publicul a aplaudat îndelung lucrarea şi s-a bucurat de prezenţa pe scenă la final, a compozitorului Romain Zante. Ascultam armoniile străvezii, consonante ce se desfăşurau calm. Pe parcurs, evenimentele muzicale răsăreau precum un relief montan cu linii frânte, sugerat de salturile intervalice mari cântate de pian. Savuram anumite simetrii sonore, precum şi acele fine disonanţe, secunde mari din registrul acut, care colorau peisajul imaginar descris de muzică. Iar suprafeţele întinse, platourile, erau sugerate de motive în ostinato. O muzică rafinată impresionistă, interiorizată, care apelează la categorii estetice din zona sublimului.
În continuarea recitalului pianistei Axia Marinescu, auditoriul a ascultat Sonatina nr. 1, în fa diez minor de Maurice Ravel. Lucrarea a fost compusă între anii 1906-1905 şi cuprinde trei părţi: Modéré - Mouvement de Menuet - Animé. Lucrarea captivează de la primele măsuri, atât prin profunzimea ideilor muzicale, cât şi prin concizia ei (de pildă, Menuetul din partea a doua este eliptic de Trio). În interpretarea pianistei Axia Marinescu, am remarcat atmosfera dansantă, precum un vals lent, elegant şi sobru. În unele momente totuşi, pasiunea izbucnea cu intensitate. Apoi, în finalul sonatinei, Animé, scriitura de toccată în stilul Couperin era dublată de o tehnicitate strălucitoare.
Ultima lucrare din recitalul Axiei Marinescu a fost Pièces impromptus op. 18 de George Enescu, cuprinzând doar două dintre cele şapte piese ale Suitei a treia pentru pian, compusă între anii 1913-1916: Carillon nocturne. Moderato non troppo şi Burlesque. Vivace ma non troppo. Partitura a fost regăsită de abia în 1955. Pe baza unei semiologii complexe, interpretarea Axiei Marinescu a pus în valoare detaliile acestei muzici. De un rafinament unic, eliberată de influenţe germane, franceze, neoclasice sau romantice.
La cererea publicului, Axia Marinescu oferit: Piccola Serenada de Dan Popescu. Publicul l-a aplaudat pe compozitorul Dan Popescu, aflat în sala de concert. Al doilea bis, a fost rondoul Alla Turca de W.A. Mozart şi Rondo Alla Turca de W.A. Mozart, unde spiritul ludic prevala.
Un recital de înaltă ţinută artistică.
NOTE
[1] Pianista Axia Marinescu a câştigat premii la concursuri internaţionale de pian din Grecia, Franţa, Italia şi România. A concertat pe scene din Europa - Paris, Toulouse, Bordeaux, München, Stuttgart, Palermo, Atena, Bucureşti - precum şi în Asia - Shanghai şi Nanjing, China. A fost adesea invitată în cadrul unor prestigioase festivaluri muzicale internaţionale, precum: Piano aux Jacobins - Toulouse, Piano en Valois, L'esprit du piano - Bordeaux, Franţa şi Festivalul Internaţional George Enescu - Bucureşti. În anul 2018, pianista Axia Marinescu a înregistrat la casa de discuri franceze Polymnie un CD-ul intitulat Introspections, cu câteva lucrări muzicale ale compozitorilor Wolfgang Amadeus Mozart, Johannes Brahms şi Claude Debussy. Repertoriul său cuprinde opusuri de la Johann Sebastian Bach şi Jean-Philippe Rameau, până la compozitori contemporani. Axia Marinescu vorbeşte curent cinci limbi şi a studiat de asemenea, psihologia. Susţine Masterclass-uri de pian, atât în Europa, cât şi în Asia.
[2] Întreaga creaţie a lui Erik Satie e străbătută de tematica grecească antică. De altfel, ascetismul şi austeritatea spartană i-au fost apropiate spiritului compozitorului francez.
[3] Cortot, Alfred: Muzica franceză pentru pian, Editura Muzicală, Bucureşti, 1966, p. 473.