Kong is King

"Then something went wrong
For Fay Wray and King Kong"
(Science Fiction / Double Feature din Rocky Horror Picture Show)

După Trilogia inelelor, Peter Jackson a anunţat filmul următor, remake la clasicul King Kong (1933), unul din cele mai iubite şi sacrosancte filme din istoria cinematografului, un "elefant alb". Unii fani şi critici au zis: exclus... dar au trecut 72 de ani de la filmul original şi din punct de vedere al efectelor speciale, mai mulţi ani decât de la descoperirea focului sau roţii. În afară de un remake updatat (King Kong de John Guillermin, 1976) şi tot soiul de prozeliţi japonizaţi, reperul legendei rămâne King Kong, cel din 1933, creat de Willis O'Brian şi animat cadru cu cadru. Cu siguranţă criticii proiectului s-au crezut mai pasionaţi decât Peter Jackson, care este fanul declarat de la 9 ani, de cînd a văzut originalul şi care a vrut să facă filmul toată viaţa sa, reuşind să pună la cap proiectul mai întâi în 1996. Bine că a mai aşteptat cîţiva ani, pentru efecte, apoi pentru buget şi pentru scenariu, dar mai ales pentru experienţa pe care i-au oferit-o adaptările după Tolkien şi puterea de decizie mărită (Jackson a mărit bugetul la 207 milioane - de la 110 şi durata la trei ore - de la cele 90 de minute ale originalului - asumându-şi modificările).

Sloganul remake-ului din 1976 era "The most exciting original motion picture event of all time". Atunci s-au înşelat. Dar în 2005 sloganul devine adevărat. Cu tot cu partea legată de "original". Pentru că varianta lui Jackson e mai mult decît un remake şi un omagiu, e un film cu totul original, lat cât dinozaurii de pe Skull Island şi lung pe cât e "Tore" Kong, un film care reproduce Gloria cinematografului popular şi populist.

Filmul anului, filmul noului mileniu, în care tehnologia şi toată magia secretă a unei arte extreme de precise şi meticuloase a fost pusă în slujba unei poveşti romantice, frumoasa şi bestia, unul din miturile esenţiale. Succesul depindea de capacitatea de a-l realiza pe King Kong astfel ca spectatorul să poată să-l placă, să aibă empatia necesară impactului dramatic. Şi Kong devine cel mai tragic personaj de pe ecran anul acesta, datorită a sute de tehnicieni de la Weta Digital şi a lui Andy Serkis (care a fost anterior Gollum), un actor curajos, lipsit de vanitate, care a studiat pentru captura de mişcare comportamentul gorilelor din Africa, cel mai subestimat actor din lume, care merita un Oscar deja de la Gollum şi care de data asta joacă şi un matelot / bucătar cu aer de Popeye. Plus glumele referenţiale la filmul original, distribuţia eclectică (în loc de mega-staruri Actori), Naomi Watts, de care te îndrăgosteşti instant (şi care semănă cu Fay Wray), Jack Black, care reuşeşte să nu fie o parodie e personajului Carl Denham, Adrien Brody şi Thomas Kretschmann din The pianist. Şi (sau în primul rând) King Kong, cu care ţine şi se identifică clar Peter Jackson. Muzica are repere din partitura originală legendară a lui Max Steiner, aici James Newton Howard i-a luat cu brio locul compozitorului original Howard Shore, care în schimb a rămas pe film (el este dirijorul de la Alhambra).

În 1976 Dino de Laurentiis mutase lupta finală dintre gorila uriaşe Kong şi avioanele urmăritoare pe World Trade Center. Azi turnurile nu mai există dar Kong trăieşte pe ecran aşa cum n-a mai făcut-o vreodată. Jackson a creat Istorie, un film pentru copilul universal care însă este adult... cu adevărat promisa "a opta minune a lumii"!