Cine mi-a-mpuşcat maimuţa? - King Kong

O dată pe an, Hollywood-ul simte nevoia să-şi testeze progresele digitale şi încredinţează două-trei sute de milioane unui regizor cu imaginaţie distructivă. Statele de plată cu opt zerouri convoacă pixelii şi biţii la controlul de rutină al efectelor vizuale. Bătrînii magi ai superproducţiei, preoţii miliardelor extrase din celuloid ştiu că, în această lume digitală, mai spectaculoasă decît descătuşarea fanteziei este explozia încasărilor.

King Kong-ul lui Peter Jackson e o reţetă respectată exemplar. Un mit hollywoodian fondator e scos de la naftalină, aerisit, periat, peticit pe ici, pe colo şi încredinţat apoi unui croitor la modă, capabil să practice tarife mari. Operaţiunea urmează poteca bătătorită a ingineriei cinematografice, care îşi propune mai puţină artă şi mai mult profit. Prin urmare, King Kong, gorila imensă şi sentimentală, rămîne eroul principal prin potenţialul său uriaş de momire. Filmul ăsta nu încearcă psihologie sau mesaj, ci se preocupă în mod cinstit de bătaie. Iar la bătaie Jackson şi ultima generaţie de computere se pricep de minune.

Dacă puteţi sări peste prima oră, aşa încît să aterizaţi direct în plină acţiune, e perfect. Maimuţa gigantică tocmai a răpit-o pe frumoasă şi se pregăteşte s-o apere de dinozauri. Ce caută dinozaurii în 1920? O partidă de kick boxing între gorila de opt metri şi trei Tyranosaurus Rex vă face să daţi repede uitării asemenea întrebări pripite. Fata trăieşte meciul la faţa locului, fiindcă King Kong o mută dintr-o mînă în alta în timp ce rupe fălcile carnivorelor dispărute acum 60 de milioane de ani. Imaginaţia scenelor de luptă atinge invariabil standardul desenelor animate: au posibilităţi nelimitate şi umor premeditat. Absenţa unui erou uman de sex masculin e astfel perfect justificată: după senzaţiile trăite cu maimuţa la scara unu pe opt, ce-ar mai putea încerca o blondă cu un bărbat de înălţime medie?

O inovaţie notabilă a filmului vine din atlasul paleontologic: monştrii din jurasic, adică brontozaurii şi iguanodonii, coabitează cu viermii din precambrian şi cu lepidopterele din cretacic. Printr-un tur de manivelă, Jackson adună în acelaşi cadru cinci sute de milioane de ani. Fireşte că finalul, adică moartea lui Kong, are loc la New York, oraşul unde se refugiază toate finalurile americane cu promisiune de dezastru. Gorila e împuşcată pe, evident, Empire State Building, şi, abia după căderea ei de la etajul o sută, i se permite tînărului îndrăgostit s-o pupe pe frumoasa înlăcrimată. Ce să zic? Eu sînt consumator de superproducţii pentru că nu mă pot opri să privesc ceva la care au muncit mulţi oameni, dar dacă nu vă place ideea de a-i îmbogăţi pe producătorii deja bogaţi, uitaţi-vă la Mircea Radu.