Formată în anul 2008 la iniţiativa violoncelistului Marin Cazacu, orchestra reuneşte cei mai buni tineri muzicieni din România pentru o experienţă artistică unică care are ca scop atingerea unui înalt nivel de performanţă, ca instrumentist într-o orchestră simfonică.
În urma participării la ultimele două concerte, cel de la Bucureşti şi cel de la Berlin, pot afirma că versiunile oferite de tinerii muzicieni români conduşi de dirijorul Cristian Mandeal, au mers într-un frumos crescendo. Fiecare lucrare a reuşit să contureze foarte convingător din punct de vedere stilistic, fiind percepute şi apreciate de public la justa valoare a performanţei.
Simfonia a IV-a de Beethoven, cu a sa temă din partea I binecunoscută de cei trecuţi de 40 de ani din "telejurnalul" de tristă amintire de dinainte de 1989, a fost revelaţia serii şi la Bucureşti şi la Berlin prin concepţia dirijorală a lui Cristian Mandeal, care a reuşit să creeze o atmosferă luminoasă şi veselă, pornind de la un suspans în adagio al începutului, pentru ca apoi să irumpă într-un tablou cromatic sonor în care publicul a fost efectiv purtat de arta tinerilor muzicieni care s-au întrecut pe sine în pasajele solistice cât şi în cele de tutti în a crea adevărate momente poetice, energii afective şi sonore preluate apoi de colegii lor, susţinând astfel construcţia muzicală pe spaţii largi, prin care Cristian Mandeal reuşeşte de mai bine de 10 ani să pună în valoare adevăratul potenţial de înţelegere artistică a tinerilor săi colegi. Partea a doua a simfoniei, mai ales la Berlin, a fost unul din cele două momente de graţie ale serii, cel de al doilea fiind variaţiunea a VI-a din Variaţiunile pe o temă Rococo op. 33 de Ceaikovski, pe care violoncelistul Ştefan Cazacu a reuşit să o ducă pe înalte registre în care sensibilitatea se confundă cu sublimul. L-am auzit în repetate rânduri cu această lucrare şi pot să spun că tânărul violoncelist reprezintă deja o certitudine a artei interpretative româneşti. Apariţiile sale continuă să dea o foarte interesantă senzaţie de work in progress, de care sper să nu scape prea curând. Aceste ultime versiuni, dezvăluie deja un artist care face paşi mari în zona creşterii expresivităţii totul pe fondul unor realizări tehnice excepţionale, pe alocuri chiar uluitoare. Tocmai de aceea, cred că această abilitate tehnică ieşită din comun trebuie tot mai mult pusă în slujba expresivităţii venită dintr-o cultivare a îmbogăţirii sugestiilor afective transmise prin textul muzical. Şi astfel, după realizări precum cea pe care a avut-o acum la Berlin, îşi va permite să dea bis-uri care merg mai departe de Zborul cărăbuşului.
De altminteri publicul din Sinaia, Bucureşti şi Berlin a avut plăcerea nedisimulată de a se reîntâlni foarte curând cu Ştefan Cazacu, care părăsind postura de solist odată cu încheierea părţii I a concertului a revenit alături de colegii săi în partea a II-a ca şef al partidei de violoncel, pentru interpretarea Cvartetului cu pian op. 25 de J.Brahms / A.Schoenberg (arr. Arnold Schoenberg), o lucrare care este foarte rar cântată, în România cel puţin, tocmai din cauza dificultăţilor tehnice individuale dar şi de pachet, mai ales la partidele de suflători şi care cu siguranţă că a suscitat curiozitatea cunoscătorilor privitor la modul în care tinerii muzicieni vor reuşi să facă faţă acestui text.
Cu aceeaşi ştiinţă de conturare şi dozare a unei palete sonore vaste, datorate unei orchestraţii care tinde către limite, Cristian Mandeal a reuşit să ducă cu sine energia şi atenţia nu doar a colegilor săi ci a întregului auditoriu. Cu părţile sale atât de distincte, această piesă care l-a fascinat pe Schoenberg prin modul în care Brahms începea dezvoltarea temelor şi motivelor imediat ce acestea au fost introduse, fără a aştepta clasica dezvoltare proprie formei de sonată şi putând astfel construi cu mai mare libertate pe spaţii mai largi, a fost redată cu o mare bucurie şi dorinţă de a fi în interiorul muzicii - şi nu pe lângă ea - a întregii orchestre, această comuniune fiind cea care, cred eu, a cucerit de fapt publicul. Partea a IV-a a lucrării a venit astfel prin strălucirea energiilor şi a virtuozităţii, ca o consecinţă a unui întreg amplu eşafodaj în care ceardaşul a fost chiar o întruchipare a cireşii de pe un tort flamboaiant, care a ridicat publicul în picioare într-o exaltare care nu dădea semne de oboseală nici după cele nu mai puţin de 3 bis-uri oferite de muzicienii români.
S-a scris o nouă frumoasă pagină în istoria de 11 ani a acestui proiect. Devenite o valoare culturală naţională, aceste orchestre Naţionale de Tineret ale României merită tot sprijinul pentru continuarea menirii lor, aceea de a ridica - prin valoarea celor care trec prin aceste minunate experienţe artistice - nivelul tuturor orchestrelor simfonice din România, care pot şi trebuie să fie pe viitor o parte dintre ambasadorii de cultură şi spiritualitate românească în toată lumea. Lucrurile deja dau rezultate. O serie întreagă de orchestre simfonice profesioniste mai ales din Bucureşti şi Cluj (dar nu numai) au deja efectivele primenite cu muzicieni care au trecut prin procesul de pregătire al orchestrelor de tineret şi acest lucru deja se simte.
Cu bucurie am aflat că ultimul beneficiar este chiar Orchestra de Cameră Radio care de curând a ocupat prin concurs nu mai puţin de 15 noi posturi, toate ocupate de tineri muzicieni care au trecut prin orchestrele Naţionale de Tineret ale României.
În cel de al doilea mare proiect al acestei veri, Orchestra Română de Tineret şi Cristian Mandeal vor concerta pe 12 august 2019 la ElbPhilharmonie Hamburg, având în program Richard Wagner - Preludiu şi Moartea Isoldei, Richard Strauss - Suita "Cavalerul Rozelor", Dmitri Şostakovici - Simfonia nr. 5 în re minor, op. 47.
