Faţă de anii trecuţi, această ediţie a galei se deschide la ora 18:30, iar sala este plină... plină de personalităţi de marcă ale vieţii teatrale autohtone, de tinere speranţe care aşteaptă să se afirme, de iubitori înrăiţi ai acestei arte. Un tezaur adunat într-o singură încăpere. Şi debutează noua ediţie a galei printr-un discurs ţinut de Gigi Căciuleanu, directorul din acest al evenimentului, cel care a şi propus tema Teatru coregrafic. DansActorul ca fenomen al teatrului actual, vorbind cu patos despre dans, dar şi despre cum starea dansantă a corpului se poate transforma pe scenă în teatru. De asemenea, i se face o scurtă, însă cuprinzătoare introducere şi lui Lari Georgescu, cel care urmează să fie prezentatorul următoarelor seri.
Prima parte a evenimentului o constituie proba secţiunii individuale, compusă din momentele celor 5 participanţi (Radu Anastas, Ioana Cojocărescu, Raul Lăzărescu, Alin Potop şi Maria Panainte) care, rând pe rând, îşi demonstrează punctele forte ale coregrafiilor pregătite, fie că vorbim despre sensibilitatea şi graţia pe care Maria Panainte le arată, ori că discutăm despre energia şi spectaculozitatea pe care le emană din plin pe scenă Alin Potop, adunând toate aplauzele publicului. Apoi, aceştia au trecut la proba obligatorie, prin care fiecăruia i s-a impus un număr de 12 condiţii pe care au trebuit să le respecte şi pe care să le aplice în momentele lor artistice. Astfel, şi-au putut ilustra atât creativitatea, precum şi capacitatea de-a şi-o modela prin intermediul cerinţelor pe care Gigi Căciuleanu le-a avut de la ei.
Cea de-a doua parte a reprezentat proba secţiunii de grup, în care au participat două exerciţii: În-cer-cuit, după textele lui Matei Vişniec, în componenţa căruia s-au aflat Alina Dumitrache, Andrei Ianuş, Alexandra Oişte, Cristina Simion, Ioana Beatrice Tănasă şi Mihai Vasilescu, respectiv Puşca lui Cehov, gândit de Norbert Boda şi format din Norbert Boda, Nadina Cîmpianu, Andrei Gîjulete, Andrei Han, Alex Macavei şi George Olar. Ceea ce se poate remarca în cazul ambelor reprezentaţii este omogenitatea echipei şi modul optim în care ele conlucrează pentru a oferi celor prezenţi o experienţă de calitate. Mai mult de atât, cele două sunt apropiate şi prin tonul prin care îşi abordează temele, prima fiind redată sub forma unei satire bine proporţionate de întreaga echipă, pe când a doua este o comedie substanţială, beneficiind de ludicitatea unor actori precum George Olar şi Andrei Han. De altfel, nici echipele nu scapă de proba obligatorie, fiind puşi la rândul lor să creeze o poveste folosindu-se de cele 12 legi ale dansactorului căciulian. Dintre aceştia, remarcaţii seriei i-am putea considera ca fiind Nadina Cîmpianu, datorită naturaleţii sale totale pe scenă şi a sensibilităţii corporale prin care îşi construieşte povestirea, dar şi coechipierii ei, Andrei Gîjulete şi Alex Macavei, pentru modul hazliu în care au reuşit nu doar să-şi împlinească glorios cerinţele, ci şi să smulgă chiote şi aplauze odată ieşiţi de pe scenă.
Nu în ultimul rând, seara s-a încheiat printr-o proiecţie inedită şi unică a filmului pe care regizorul Mircea Albuţiu îl are în lucru, O întâmplare... cu jazz, care o are în prim-plan pe dansactriţa Miriam Răducanu, aşa cum ar numi-o Gigi Căciuleanu pe cea care i-a fost profesoară. A fost o privire emoţionantă în viaţa unei dansatoare în care nu s-a stins pentru nicio clipă pasiunea pentru ceea ce iubeşte ea mai mult, creând din orice mic detaliu şi din realitatea imediată un spectacol pe care să-l desăvârşească.
Iată că prima zi a galei HOP 2019 s-a şi încheiat, dar nu pot să nu mă gândesc ce va urma. Mai rămân încă două zile în care tinerii actori vor încerca să demonstreze tot ce au ei mai buni, ceea ce va oferi, cu siguranţă, celor prezenţi spectacol. Dar, mai important decât atât, încep încet-încet să sclipească giuvaierele pe care "sfânta scândură" le va purta în cel mai scurt timp. Este sărbătoarea tinereţii, a sârguinţei şi a nemuririi pe care teatrul o are.
Dicţionar: treaboste = treabă + dragoste (pentru explicaţii vezi aici)