Ștefan-Gheorghe Dogaru, 21 de ani, Păușești-Măglași (Vâlcea)
Studii: Facultatea de Teatru și Film, Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca, specializarea Artele spectacolului - Actorie, clasa Ionuț Caras - Mara Opriș, promoția 2016-2019
Participă la Gala HOP 2019, la secțiunea Grup, cu Richard sunt eu, alături de: Yannick Becker, Francesca Fülöp, Robert Iosif, Ștefan Bogdan Liță.
Răzvan Rocaș: Dacă ar trebui să te definești într-un singur paragraf, care ar fi acela?
Ștefan-Gheorghe Dogaru: Sunt un tip de la țară, destul de simplu, aș zice. Nu vorbesc foarte mult dacă nu trebuie. Îmi plac animalele, natura și sportul. Sunt competitiv și implicat în orice aș face. Dulciurile sunt mâncarea mea preferată.
R.R.: Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că actoria este drumul tău?
Ș.-G.D.: Când eram în liceu, aveam ore de teatru în engleză. Erau printre puținele ore care-mi plăceau. Așa m-am gândit că poate mi s-ar potrivi. Dar încă nu știu dacă actoria este drumul meu.
R.R.: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit cu privire la actorie?
Ș.-G.D.: "Nu închide niciodată robinetul".
R.R.: Cât de grea este viața unui actor în condițiile actuale din țară?
Ș.-G.D.: Nu știu. De-abia încep. O să văd mai târziu. Din ce aud și ce văd, pare că e destul de greu. Dar cred că "nu e dracu' chiar atât de negru".
R.R.: Care consideri că sunt calitățile necesare pentru această vocație? Ce ai și ce nu ai din ele?
Ș.-G.D.: E o listă foarte lungă de calități necesare pentru o artă atât de complexă și cu siguranță că-mi lipsesc foarte multe dintre ele. Dar încerc să lucrez la asta.
R.R.: Cum se raportează lumea la tine în momentul în care le spui că ești actor?
Ș.-G.D.: Se raportează ca la un om obișnuit. Poate la început sunt puțin impresionați.
R.R.: Care este cel mai semnificativ lucru pe care l-ai învățat în școala de teatru?
Ș.-G.D.: Că e bine să fii umil față de meserie, să o respecți.
R.R.: Care este artistul cu care ai vrea să împarți scena în viitor? De ce?
Ș.-G.D.: Mi-ar plăcea să joc cu Zsolt Bogdán. Mă inspiră de fiecare dată când îl văd jucând.
R.R.: Cât de bine te împaci cu teatrul-dans?
Ș.-G.D.: Nu extraordinar, aș spune. Îmi place mult să văd teatru-dans. Dar nu mi se pare că face parte din mine, deși mi-ar plăcea să fim mai apropiați. Asta încerc acum - să mă apropii mai mult de el.
R.R.: Dacă ar fi să faci o alegere, pentru ce mediu teatral ai opta: independent sau instituționalizat? Care sunt avantajele, care sunt dezavantajele?
Ș.-G.D.: Independent - e mai sănătos, din punct de vedere artistic și administrativ. Dezavantajul e cel financiar.
R.R.: În cadrul producției unui spectacol, crezi într-o structură ierarhică sau într-una colaborativă?
Ș.-G.D.: Mai degrabă într-una ierarhică.
R.R.: Cine ești în afara teatrului? Ce faci în timpul liber? Ce citești, ce asculți, ce vezi, unde mergi, ce visezi?
Ș.-G.D.: Sunt tot eu și în afara teatrului. Îmi place sportul foarte mult - și să fac sport, și să mă uit la sport. De fiecare dată când am ocazia, joc un baschet, un fotbal, un tenis, merg cu bicicleta, orice; sport să fie. Dacă nu, scriu. De citit, încerc să citesc cărți de specialitate în ultima vreme. Dar prefer un Dostoievski sau un Shakespeare. Ascult rap românesc contemporan și câțiva rapperi americani din anii '90 - 2000, balkan-brass, neo-manele și ceva rock. Îmi place să mă plimb pe câmp și prin pădure.
R.R.: Care este relația ta cu publicul?
Ș.-G.D.: E o relație de respect și apreciere.
R.R.: Dacă ar fi să nominalizezi o persoană căreia să îi mulțumești pentru parcursul tău de până acum, cine ar fi?
Ș.-G.D.: Fratele meu, Radu.
R.R.: Care crezi că ar trebui să fie, ca actor, rolul tău în societate?
Ș.-G.D.: Rolul pe care îl are orice artist - de a hrăni sufletul și de a trezi conștiința adormită.
R.R.: Dacă ai putea schimba un lucru la teatrul românesc, care ar fi acela?
Ș.-G.D.: Aș face un sistem astfel încât salariul să vină în funcție de performanță, prin care chiar să-ți câștigi salariul - să iei bani atât cât meriți.
R.R.: Cât de deschis ești criticilor? Cum vezi relația dintre actor și criticii de teatru?
Ș.-G.D.: Sunt foarte deschis acum. Nu știu dacă mai târziu o să se schimbe acest lucru, dar acum de-abia aștept să citesc ce o să scrie un critic despre mine. Și cred că așa ar trebui să fie în general - actorii să citească atenți criticile. Așa văd eu lucrurile, nu știu cum e de fapt.
R.R.: Cum percepi noile generații de artiști? Vezi vreo diferență față de generațiile pe care le vezi pe scenă?
Ș.-G.D.: Mi se pare că, în ciuda prospețimii, noile generații nu știu să aibă grijă de ele și se autodistrug până la urmă. Și am impresia că așa s-a întâmplat și cu generațiile pe care le văd pe scenă. Din generații întregi, au mai rămas doar câțiva.
R.R.: Dragi spectatori, aș vrea să știți că...
Ș.-G.D.: Eu sunt Ștefan-Gheorghe Dogaru.