Mesajul directorului artistic al Galei HOP, 2019

Directorul artistic al Galei HOP 2019 a fost coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu. În seara de deschidere a HOP 2019, el a rostit următorul mesaj de întâmpinare.


Bună seara! Cu o deosebită emoţie fac acum aceşti paşi pe această scenă.

Emoţie datorată în primul rând faptului că mă aflu aici în faţa dumneavoastră cu propunerea ca o întreagă generaţie a breslei teatrale să fie invitată să gândească şi să proceseze conceptul de Mişcare Dansată aplicată teatrului, considerat multă vreme ca marginal sau ne-major, şi care de obicei (o ştiu din experienţă) trezeşte frică şi frig: Frică din cauza faptului că foarte adesea MIŞCAREA, nefiind îndeajuns cunoscută sau chiar de-a dreptul neînţeleasă era văzută ca un fel de a cincea roată la căruţă. Iar frig în sensul de frisoane de tot felul, mergând de la ignoranţă, suspiciune sau neîncredere până la o tot atât de oarbă fascinaţie.

Acestea fiind zise, aş dori să sublinez că nu este câtuşi de puţin intenţia mea sa fac apologia DansActoriei sau cea a Teatrului Coregrafic, ci să scot în evidenţă şi să provoc o punere în discuţie a problematicii, preocupărilor şi tendinţelor acestor concepte.

Aş dori să aduc un omagiu foarte puternic şi simbolic predecesorilor mei în această misiune. Fără talentul şi măiestria dumnealor de pas cu pas, nu cred că ar fi fost posibil să ne încumetăm să propunem astăzi, atât de clar si răspicat, tema DansActorului si a Teatrului Coregrafic. Da: Actul Dansat asociat magiei teatrului; Coregrafia ca formă de mise-en-scenă; curajul de a propune publicului piese scrise şi jucate ALTFEL decât numai prin vorbe şi gest.

Dacă ne uităm înapoi constatăm că jurii ale Galei Hop premiaseră deja în câteva rânduri spectacole zise de mişcare. Începând chiar cu a doua ediţie, din 1999, unde "Premiul pentru cel mai bun spectacol" a fost acordat lui Miriam Răducanu pentru piesa Caleidoscop preluată ulterior în repertoriul Teatrului Act. Odată ce calea a fost deschisă, au beneficiat ulterior de premiul cu acelaşi nume alte spectacole: în 2000, 2007, 2008. Ceea ce a sensibilizat şi publicul care a acordat premiile sale pentru spectacole de mişcare în 2009 si 2010.

Înainte de a cunoaşte verdictul Dumneavoastră, al publicului, în privinţa succesului sau cel puţin al impactului unei asemenea tematici, aş dori să-i mulţumesc din suflet întregii echipe UNITER, bineînţeles Maestrului Ion Caramitru şi tuturor celor care au impulsionat şi susţinut timp de mai mult de două decenii Gala Tânărului Actor. Un tren pe care am privilegiul de a-l lua acum din mers.

La fiecare pas ne-au fost alături, nu numai mie ci şi fiecăruia dintre concurenţi Doamna Aura Corbeanu, Doamna Doina Lupu şi întreg UNITER-ul. Era cât pe ce să zic "întreg Universul"!...

Pe lângă o mare plăcere, a fost pentru mine un privilegiu şi o lecţie de profesionalism să observ dezbaterile Juriului de preselecţie căruia îi rămân deosebit de recunoscător.

Aş dori să-i dau bun venit Domnului Ion Ardelean şi să-i mulţumesc de a fi acceptat invitaţia să asigure atelierele de mişcare pe toată perioada Galei.

Am ferma convingere că juriul care îşi va începe acum, peste numai câteva minute, greaua misiune, şi pe care cu bucuroasă stimă îl salut, se va confrunta ca şi publicul (de fapt juriul nostru suprem, al tuturor!) nu numai cu dificultatea Dis-cernării şi a De-cernării, dar va avea bucuria uimirilor, cea a descoperirii atât a unor cât mai inedite performanţe cât şi a unor veritabile talente. Aş fi fericit ca Juriul să considere ca prim criteriu de excelenţă cel al originalităţii. Mi se pare preferabil să ai valoare pe limba ta decât succese pe limba altuia.

Dacă aş căuta un cuvânt-cheie, o idee-Forţă care mi-ar plăcea să simbolizeze această ediţie a Galei Tânărului Actor ar fi superbul cuvânt: "NEAOŞ".

Perfect nu este nimeni, dar în acelaşi timp nimănui nu îi este interzis să fie genial.

Emoţia mea de astăzi se datorează bineînţeles şi faptului că mi-am dorit ca această gală să fie dedicată mişcării. Dar nu oricărui fel de mişcare ci mişcării izvorâte din talent şi gândire. Din gândire şi talent. Nu numai servind drept ornament ori divertisment într-o piesă de teatru ci având o valoare de sine stătătoare, mişcare la fel de elaborată precum i se cere a fi unui text teatral, unei compoziţii muzicale, unui film, unei picturi sau sculpturi...

Mişcarea, aşa zis "naturală" (înnăscută şi / sau intuitivă), luată NU în starea ei brută ci prelucrată. Trecută prin sita gândirii metaforice. Cu alte cuvinte tradusă în limbaj de Mişcare-Dansată. Starea-De-Dans ar putea fi definită ca fiind acea stare în care atât mintea cât şi corpul cu ale sale mişcări, devin pe lângă pură dinamică: poezie, psihologie, filozofie... într-un cuvânt: TEATRU.

În ceea priveşte conceptul de "DansActor ca protagonist al Teatrului Coregrafic", am început să-l explorez încă din 1973 (când marea majoritate dintre dumneavoastră nu se născuse încă), abia plecat din România, în cele câteva creaţii pe care le-am realizat pentru compania condusă de Pina Bausch, Folkwang Ballet, ca coregraf şi profesor invitat. Ca să botez din 1978, compania mea din Franţa, (care a fost şi unul din primele Centre Coregrafice din această ţară): "Le Théâtre Chorégraphique"...

Bineînţeles că în zilele de concurs "eroii principali", VEDETELE, vor fi concurenţii. Iar punctele FORTE ale serilor, spectacolele alcătuite din prestaţiile fiecăruia dintre ei. În contrapunct, am dorit ca Nocturnele să nu fie nişte spectacole care să le dubleze sau să le umbrească pe acestea, ci să le fie complementare. Un fel de manifeste, de mesaje personale concepute nu ca aride conferinţe sau Work-Shop-uri adresate unui grup restrâns de iniţiaţi, ci ca nişte "performances" deschise publicului larg, spre a servi drept bază de discuţii şi de reflecţie.

Nu din întâmplare l-am rugat pe Lari Giorgescu să joace rolul de prezentator al Galei Hop cu care are legături pasionale încă de pe vremea studenţiei. Aş fi putut foarte bine să invit ca prezentator al acestui eveniment pe oricare dintre membrii echipei mele de la OuiBaDa, spectacol cu care s-a fondat "Gigi Caciuleanu Romania Dance Company".

Am pariat însă pe Lari nu numai ca pe un alter-ego, dar şi pentru că a fost confirmat atât de către profesionişti cât şi de către public, ca fiind un prototip al dansActorului datorită momentului Caţavencu din D'ale noastre, spectacol cu care am început să fac cunoscute în mod explicit marelui public conceptele de DansActor şi Teatru Coregrafic, pe care nu numai că le-am inventat, dar, de când mă ştiu, mă străduiesc să le cultiv. Propun deci ca pe durata Galei numele de scenă a lui Lari să fie: Lari-Caţavencu-Giorgescu!

Doar câteva vorbe despre nocturna de prima seară, proiecţia filmului: O întâmplare... cu Jazz al lui Mircea Albuţiu având ca eroină (în toate sensurile acestui cuvânt) pe cel puţin uimitoarea Miriam Răducanu. Veţi avea întâietatea şi privilegiul unei proiecţii private, cea a unui film care este încă în proces de elaborare. Un produs care mi se pare nu numai deosebit de important ca act artistic şi semnificativ din punct de vedere cultural, dar chiar de-a dreptul simbolic.

Gândesc că un prim eveniment dedicat legăturii dintre DANS şi TEATRU nu putea să nu pună pe prora "navei" sale, aşa precum figurina de pe Rolls Royce, tocmai pe "măiastra" Miriam Răducanu.

De ce un film, cel mai recent, cu Miriam? Ei bine fiindcă acest document este un excelent exemplu de... tinereţe în artă. Vizionarea filmului, la care cu entuziasm vă invit, v-o va dovedi, sunt convins, mult mai bine orice cuvinte...

Fotograful Mircea Albuţiu, surprinde, prin procedee de ciné-vérité, frânturi de tulburătoare DEZVĂLUIRI ale artei unui FENOMEN artistic: Fenomenul Miriam Răducanu.

În afară de a fi marea Doamnă a dansului, cea care a inventat o formă nu numai de a FACE dar şi de a GÂNDI dansul, mod care îi aparţine dumneaei şi numai dumneaei;

în afară de faptul că este cea care a format şi influenţat atâtea generaţii de dansatori profesionişti care nici în ţară dar nici peste hotare nu numai că nu s-au făcut deloc de râs, ci dimpotrivă: au devenit, unii dintre ei, nume ale dansului mondial;

pe lângă toate acestea, Miriam Răducanu a fost şi cea care a lucrat nu numai neobosit dar cu o mare pasiune şi pricepere alături de cei mai mari regizori precum (îi citez în dezordine): Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Ginel Teodorescu, Ion Caramitru, Mihai Măniuţiu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur (probabil că îmi scapă nume importante), realizând cu aceste ocazii mişcarea atâtor şi atâtor spectacole de referinţă; este persoana la uşa căreia au bătut, pentru a fi ajutaţi să-şi lucreze personajele, mari actriţe şi actori ca, printre alţii (tot în dezordine şi fără să-i pot cita aici pe toţi): Mariana Mihuţ, Ştefan Iordache, Gina Patrichi, Valeria Seciu, Adela Mărculescu, Olga Tudorache, Virgil Ogăşanu... Iar ultimul, însă nu cel din urmă, pe care l-aş cita este Actorul-Poet Emil Botta, în memoria şi pe versurile căruia Miriam a realizat spectacolul de mişcare şi actorie Poezia visului, un "one man show" cu Lari Giorgescu la unteatru.

UNITER a răsplătit-o încă din 2003 cu un premiu pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului. Iar Festivalul Naţional de Teatru i-a dedicat ediţia sa din 2017.

De altfel i-aş informa pe cei mai tineri că Miriam Răducanu a realizat în anii '70 cu un grup de mari actori, la Teatrul Bulandra, spectacolul O lume pe scenă.

Vă invit deci la unica proiecţie a acestui "work in progress" pe care l-aş subintitula "lumea secretă sau confesiunile unei făcătoare de dans".

Probabil că aveţi în minte arhi-cunoscuta pictură a lui Matisse, "La Danse", concepută ca o rondă (pe care dintotdeauna am interpretat-o ca fiind un cerc virtuos). Imagine care, à propos de dezvăluiri, îmi dă curajul să formulez un lucru care s-ar putea aplica nouă, dansActorilor:

În încheiere,
Nu pot rezista tentaţiei de a vă repeta cuvântul pe care l-am inventat înaintea uneia din repetiţii la spectacolul L'Om DAdA, când m-am auzit pe nepusă masă spunându-i lui Lari: "Hai la treaboste." Treabă/Dragoste.

DECI, acum, ne zic nouă tuturor nu numai HAI, ci:
HOP LA TREABOSTE!