Opt femei, pe 12 septembrie 2019, ora 19:00, la Sala Mare.
Piesa lui Robert Thomas, dramaturg, actor şi regizor francez, a fost scrisă în 1958, iar în 1961, a primit Premiul Hachette du Quai des Orfèvres - cea mai bună piesă a anului, de atunci până în prezent bucurându-se de nenumărate montări în Europa şi în România.
Spectacolul de pe scena Naţionalului ieşean a fost ridicat de o extraordinară echipă artistică exclusiv feminină:
Distribuţia: Puşa Darie, Irina Răduţu Codreanu, Catinca Tudose, Brânduşa Aciobăniţei, Haruna Condurache, Livia Iorga, Andreea Boboc, Mălina Lazăr
Regia: Irina Popescu-Boieru
Scenografia: Rodica Arghir
O comedie neagră, "satiră a societăţii burgheze", despre care regizoarea Irina Popescu-Boieru declară:
Despre piesa Opt femei s-ar putea spune că e o piesă poliţistă, deşi niciun poliţist nu apare prin preajmă. S-ar putea spune că e o comedie, deşi ceea ce se petrece e, în fond, foarte dramatic. S-ar putea spune şi că e o dramă, deşi comportamentul personajelor, în situaţia tragică propusă, e caracterizat, mai ales, de reacţii şi accente comice.Greu încadrabilă într-un gen anume, piesa a cunoscut numeroase puneri în scenă, tocmai datorită multiplelor posibilităţi de abordare. Şi multelor partituri feminine generoase, opt, ceea ce a transformat-o într-o ispită de neratat pentru actriţe, căci, actriţele, se ştie, sunt extrem de avide să joace, oricând şi oriunde. După ce secole la rând, femeile nu au avut voie să apară pe scenă, actriţa fiind un concept necunoscut şi o meserie inexistentă, se pare că genul, văduvit atâta vreme de gloria teatrală, simte nevoia să recupereze timpul pierdut, prin apariţii majore şi continue, dacă se poate, în luminile rampei. Astfel încât orice autor care se orientează către subiecte şi personaje feminine are toate şansele să devina celebru şi foarte solicitat. Succesul de public şi frecvenţa montărilor acestei piese nu sunt, aşadar, inexplicabile.
Din punctul nostru de vedere piesa este o satiră a societăţii burgheze, o demascare a principiilor încălcate, o denunţare a falselor valori familiale, o ironizare acerbă a însăşi ideii de feminitate cântate de poeţi. Fără să fie un misogin declarat, Robert Thomas este un caricaturist al tuturor însuşirilor atribuite, în mod tradiţional, femeii: dragostea, generozitatea, puritatea, fidelitatea, capacitatea de sacrificiu şi de iertare. Prinse în capcană, femeile acestei piese scot la iveală întreaga panoplie a defectelor sexului slab, fără milă şi fără toleranţă. Dacă se va râde la acest spectacol, şi sperăm să se întâmple!, va fi fiindcă omul are dintotdeauna capacitatea de a râde de propria lui reflectare în oglinda deformantă a teatrului, întrucat refuză să se recunoască în acea imagine, atribuind-o mereu altora..."
Cea de-a doua reprezentaţie va avea loc pe 13 septembrie, de la ora 19:00, la Sala Mare.
