octombrie 2019
Festivalul de film documentar Astra Film Festival, 2019
Ingrediente: un subiect ofertant, lăsat la macerat peste noapte, doi bucătari experimentaţi, condimente. Toate acestea se aşază un timp îndelungat la dospit. Teme: migraţia, căsătoria aranjată şi subiecţi ce se deschid în faţa ta pentru că în timp aţi devenit prieteni, faceţi parte unii din vieţile celorlalţi. Doi regizori bucătari chefi. Primul, Janus Metz, cu ceva palmares, şi nu doar în ceea ce priveşte filmul documentar, ci şi ficţiunea. Poate serialul True Detective vă oferă un reper în acest sens. Cea de-a doua, Sine Plambech, antropolog, la rândul ei cu propriul palmares. Cercetător la Institutul Danez pentru Studii Internaţionale cu peste 15 ani de experienţă în cercetarea migraţiei, a traficului de fiinţe umane, a migraţiei lucrătorilor sexuali, a căsătoriei. Împreună au co-regizat Love on Delivery (2007) şi Ticket to Paradise (2008), filme foarte bine primite de publicul danez. Pe ambele le puteţi viziona gratuit online. Ca o continuare a acestora s-a născut documentarul Heartbound (2018, 90ʼ), în care veţi recunoaşte personajele, ba chiar şi o parte din filmări.


Inclus în categoria Căsătorie, sex şi mai mult de atât a ediţiei Astra 2019, l-am selectat pentru a-l viziona motivată de interesul meu pentru subiect, recunosc. Filmat în două părţi ale lumii, un sat din nord-estul Thailandei şi o localitate din nordul Danemarcei, filmul creează o punte între acestea explorând căsătoriile ce au loc între femei thailandeze şi bărbaţi danezi. Atrag atenţia că este un proiect cu o durată de mai bine de cincisprezece ani, ceea ce face să existe multe detalii pe care le veţi găsi intercalate în poveste. Conştienţi de importanţa şi sensibilitatea subiectului abordat, cel al căsătoriilor aranjate, regizorii punctează cu o deosebită atenţie contextul în care încep aceste relaţii. Thailanda este o ţară săracă. Pentru o femeie născută într-o astfel de ţară, într-o zonă rurală, fără prea mari şanse la educaţie, oportunităţile sunt limitate, în mare, la câteva scenarii. Pleci din sat, într-un oraş mai mare, însă cu şanse reduse de a-ţi găsi un loc de muncă care să-ţi asigure un trai decent şi sfârşeşti prin a îngroşa rândurile celor din industria porno. Pleci din sat şi găseşti un străin care să te ia de soţie, situaţie în care speri ca lucrurile să se aranjeze cât mai rapid. Rămâi în sat şi de la o vârstă fragedă, poate chiar înainte de 15 ani, te lupţi să supravieţuieşti bărbaţilor, ce în mare parte sunt extrem de abuzivi, şi munceşti până la epuizare pentru a putea avea ce să pui pe masă familiei tale. Peisajul este destul de uniform din această perspectivă: femei ce până la vârsta de 20 de ani au cel puţin un copil, dacă nu doi, cu soţi ce consumă alcool şi banii pe care femeile reuşesc să-i facă, sărăcie generalizată, speranţe aproape dezero. Pentru acest sat însă, apare şansa unei schimbări. Numele ei este Sommai, o localnică căsătorită în Danemarca în urmă cu mai bine de 25 de ani. Ea este o fostă prostituată în Pattaya, oraş thailandez recunoscut pentru industria de sex. Căsătorită cu Niels, Sommai aranjează de ani buni căsătorii între tinere femei thailandeze şi bărbaţi danezi singuri, doritori să-şi întemeieze o familie sau să-şi aline singurătatea. Documentarul urmăreşte istoria unor astfel de cupluri pe parcursul a mai bine de 10 ani, având-o ca protagonistă principală pe nepoata lui Sommai, Kae.

La sesiunea de Q&A regizorul Janus Metz, intervievat prin Skype, mi-a confirmat bănuiala conturată pe parcursul vizionării documentarului. Toate aceste femei asupra cărora s-a concentrat de-a lungul anilor expun o poveste comună oamenilor. Indiferent de contextul în care te afli, eşti mereu în căutarea a ceva. În cazul lor, o viaţă mai bună. Studiile pe migraţie confirmă existenţa acestui pattern de căutare continuă. Simpla schimbare a locului în care trăieşti nu pune capăt poveştii. Atunci când te afli într-un sat, precum cel din care provin fetele thailandeze, încerci să găseşti o portiţă de scăpare, indiferent ce formă ia aceasta: prostituţia sau căsătoria cu un străin. Dacă ai ales varianta căsătoriei cu un străin, asta nu înseamnă că problemele tale s-au rezolvat sau căutarea ta a luat sfârşit. Trebuie să începi să te adaptezi la o nouă lume, de la limba pe care o vorbeşti la modul în care te comporţi, te exprimi. La toate acestea se adaugă o climă care, în cazul Danemarcei, nu pare prea prietenoasă cu protagonistele noastre. Loc nou, probleme vechi şi noi.

Condimentele le-am omis intenţionat. Precum fac toţi bucătarii când îţi dau reţetele lor. Omit exact condimentele secrete. Acelea pe care niciun novice nu are cum să le repereze doar consumând mâncarea. Ştiţi, nu-i aşa, magia stă tocmai în ele. În cazul acestui documentar eu una am identificat o parte dintre ele: foarte multă muncă, cunoaşterea subiectului şi a oamenilor despre care doreşti să faci un film, implicare, empatie. Atât cât trebuie din fiecare, nici prea mult, nici prea puţin. Dar asta poate mi se pare doar mie. Sunt sigură că nu am identificat toată reţeta. Pot spune însă că avem nevoie de mai multe asemenea demersuri în lumea filmul documentar, cu sau fără reţetă.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus