Sam (de fapt, Samuel) are 13 ani şi doi părinţi de modă nouă, pe cale să divorţeze. Viola, fata pe care o place Sam, are tot 13 ani şi doi părinţi de modă veche, care i-au făcut mulţi fraţi şi surori.
Părinţii lui Sam merg la mitinguri anti-sistem, se bat pentru cauze sociale şi ecologiste. Părinţii Violei promovează valorile Bisericii şi ţin la mare preţ mesele cu întreaga familie.
Mama lui Sam (Márkó Eszter) se îndrăgosteşte de Dragan (Pignitzky Gellért) kossovar cu apucături ciudate şi se recăsătoreşte. Tatăl lui Sam (Pálffy Tibor) participă la nunta fostei soţii, alături de vedeta culinară "Maia găteşte" (Pál Ferenczi Gyöngyi) de care s-a îndrăgostit uitându-se la tv. Cei patru dovedesc un înalt grad de civilizaţie, tratând cu decenţă o situaţie care pe atâţia alţi semeni ai lor i-ar da pe mâna propriilor (necontrolabil-negative) emoţii.
Sam (Erdei Gábor, impecabil) participă, desigur, şi el la nunta secundă a mamei sale, unde aruncă, previzibil, cu orez. Asupra mirilor, asupra noului cuplu al tatălui, asupra publicului. După multiple încercări de împăcare a părinţilor, Sam e departe de a se împăca cu noua situaţie.
De partea cealaltă, Viola (Korodi Janka, un nou rol remarcabil după excelentul Alice din spectacolul omonim prezentat de trupa teatrului Tamási Áron la FNT 2018) se bucură, o vreme, de liniştea, siguranţa şi predictibilitatea oferite de familia ei. Apoi află că tatăl are o altă familie, într-un alt oraş. Şi totul se dărâmă.
Scris în 2014, textul polonezei Maria Wojtyszko aşază, faţă în faţă, două modele / ideologii de familie, aflate în anii de pe urmă (nu doar în Polonia, dar în întreaga civilizaţie occidental), într-un conflict mai mult sau mai puţin mocnit.
Prezentând în chip convingător drama celor doi pre-adolescenţi rătăciţi prin ruinele celor foste două familii, Wojtyszko demască falsa dilema. Nu există model / ideologie de familie mai bună, există doar victime şi falşi învingători.
În stilu-i deja inconfundabil, Bocsárdi László înscenează povestea cu precizie şi umor, presărând, pe ici-colo, bucăţele de absurd, doze de oniric. Decorurile lui Bartha József plasează întâmplările din cele 27 de scene în care îşi împarte Maria Wojtyszko povestea într-un cadru aparent aseptic, delimitat prin linii riguroase (geometria contribuie la senzaţia de precizie), întrerupt, când şi când, de apariţii improbabile sub formă de copaci / liane, totul pe fondul unei uriaşe oglinzi în care se pot privi spectatorii.
Sam se bucură de prietenia a doi prieteni imaginari (de fapt, unul, dar schizofrenic), doi hârciogi (sau hamsteri, în traducerea engleză) îmbrăcaţi de Kiss Zsuzsanna în costume alb-negre complementare (Kónya-Ütő Bence si Bocsárdi Magor). Viola îl invocă mereu pe Dumnezeu. Fiecare cu refugiul său.
La şcoală, Sam e mai întâi victima bullying-ului prestat de Grzesiek (Fekete Lovas Zsolt), apoi devine prietenul lui Grzesiek. Modelul schizo al prietenului imaginar se replică în versiunea coleg bun-coleg rău a lui Grzesiek. Deruta se multiplică.
Cu look-ul ei ultra-cool, profesoara tanti Shultz (Szalma Hajnalka) contribuie la consolidarea derutei. Nici profesoarele nu mai sunt ce ştiam a fi.
Într-o lume etern mişcătoare (lianele / copacii evocaţi mai sus), Sam şi Viola se descoperă, în fine, unul pe celălalt. E începutul unei (poate) frumoase prietenii / iubiri. Sau e măcar un punct fix în jurul căruia se poate construi un fel de univers.
Descarcă catalogul FNT 2019 aici..