Relaţia dintre fraţii Bobby (Tudor Chirilă) şi Betty (Mihaela Sîrbu) e departe de a fi cordială. Bobby se revede cu sora lui, la rugămintea acesteia, după un interval lung, ca să o ajute să golească o casă ce va fi dată în chirie. Deşi o încordare pronunţată e palpabilă încă de începutul revederii, rezervele de tensiune se vor amplifica exponenţial de-a lungul desfăşurării acţiunii. În scurt timp, împachetatul obiectelor va deveni pretextul unei reglări de conturi în toată regula din care, în mod previzibil, nici unul nu va ieşi câştigător.
Tudor Chirilă interpretează cu nerv şi cu belşug de aplomb un Bobby marginal, un loser frustrat, dar orgolios şi temperamental, ale cărui repere par a gravita în jurul eticii şi a moralei, pe care le dezbate în tirade exaltate. Încearcă să-şi calmeze nervii dând pe gât bere întruna şi înjurând copios. E vizibil afectat de eşecul său familial şi de statutul său profesional cam găunos şi îi reproşează surorii sale, profesor universitar la Catedra de engleză, că îl priveşte cu aroganţă şi i se consideră superioară. Divergenţelor pe tema diferenţei de statut social şi profesional li se adaugă şi acuzele pe care Bobby i le aduce lui Betty, pe care o consideră de o frivolitate intratabilă şi subliniază cu fiecare ocazie că viaţa ei amoroasă a fost până în acel moment tumultuoasă. Când legătura nu tocmai inocentă pe care Betty a avut-o cu un fost student a ieşit la iveală, Bobby şi-a dat seama că sora lui ascunde nişte secrete pe care el, ca un frate devotat cum se pretinde, ar fi fost îndreptăţit să le cunoască.
Relaţia dintre decor, public şi personaje e inseparabilă. Pe măsură ce Bobby şi Betty închid o cutie cu bunuri casnice, desfac una cu suspiciuni şi duşmănie. Întregul spaţiu de joc e înţesat de cutii dispuse aparent la întâmplare şi care constituie totodată şi locurile pe care se aşază publicul. Spaţiul destul de limitat şi pe care îl impregnează cu întreaga energie brută a spectacolului este exploatat la maximum de cei doi actori care joacă pe toate culoarele posibile şi deseori în public. Privitorii nu se pot eschiva poveştii fiindcă se află în epicentrul ei, în adâncurile pădurii întunecate a lui LaBute, şi percep experienţa teatrală ca pe o participare directă la acţiune. Sentimentul că eşti un voyeur care se expune la rândul său privind situaţiile din faţa ta te obligă să iei o poziţie faţă de Bobby şi de Betty şi să stabileşti un tip de relaţie (preponderent una de empatie) cu unul dintre aceştia.
Jocul celor doi actori se alimentează reciproc prin nenumăratele replici, contre şi reacţii care alcătuiesc interacţiunea lor. Asalturile verbale ale lui Bobby îşi găsesc ecoul în atitudinea lui Betty care încearcă în permanenţă să se disculpe, să echilibreze raportul de putere dintre ei şi să îşi convingă fratele că ţine cu adevărat la el şi că are nevoie de sprijinul lui în acest moment. Şarjele lui Tudor Chirilă sunt virulente şi brutal de oneste, dar excesul lor aparent nu e niciodată gratuit, iar încrâncenarea cu care încearcă să îşi impună punctele de vedere e exprimată într-o manieră foarte bine asumată şi plină de nuanţe. Bobby e tipul personajului bădăran, dar onest, bine intenţionat, dar agresiv, loial, dar resentimentar şi nesuferit, dar autentic. La capătul opus, Betty e defensivă, roasă de remuşcări şi neîncrezătoare. Interacţiunile ei cu Bobby sunt precum cele dintre apă şi curentul electric. Iar publicul simte asta cu fiecare minut cu care presimţirea deznodământului se accentuează şi, prin asta, certitudinea că fiecare personaj în parte e o lume de contradicţii, de secrete şi de întuneric şi încearcă să facă loc unei raze de lumină care întârzie să apară.
In A Forest Dark and Deep e o explorare a naturii înşelătoare a intenţiilor umane, o perspectivă de ansamblu asupra relaţiilor complicate dintre soră şi frate, o viziune intimă asupra relaţiilor de putere şi a mecanismelor subtile care transferă, de la o secundă la alta, autoritatea asupra celuilalt, făcându-l, uneori, invincibil. Nu în ultimul rând, o poveste despre duplicitate, încredere şi, bineînţeles, dragoste.
Totodată, In A Forest Dark and Deep e o invitaţie la o incursiune într-un spaţiu în care ne reevaluăm propria poziţie faţă de conceptele de vină, iertare şi sacrificiu, o călătorie oarbă în necunoscut şi un spectacol în care textul, situaţia şi actorii, puse în context (şi în valoare) de o scenografie ingenioasă şi o regie atentă la detalii produc un teatru pur şi simplu excepţional.
(foto: Adi Bulboacă)
Descarcă catalogul FNT 2019 aici..