Spectacolul regizat de Radu Ghilaş omagiază cei 50 de ani de teatru ai actorului Emil Coşeru, societar al Naţionalului ieşean. Alături de el, în distribuţie, actriţa Doina Deleanu, de asemenea societar, şi Dumitru Georgescu.
Echipa de creatori ai spectacolului a fost completată cu Sebastian Raţiu - scenografie şi light design, Andrei Cozlac - video design, Dragoş Cohal - sound design, Lorette Enache - mişcare scenică. Traducerea textului îi aparţine Danei Coşeru.
Radu Ghilaş, regizorul spectacolului: "Cum este atunci când eşti bătrân, cu adevărat bătrân, la 80, 90 de ani? Сe gânduri îţi trec prin cap când planurile pe termen lung sunt inutile, când viitorul este previzibil? Ce simţi când fericirea se află doar în trecut? Sunt întrebări ce îmi vin în minte foarte des în ultima vreme.
Persoane foarte apropiate şi dragi mie îmbătrânesc, devin neputincioase şi, din pricina asta, se comportă stângaci, de parcă ar avea un fel de vină. De multe ori încearcă să se izoleze, deşi oamenii, în mod special bătrânii, se tem de singurătate, sentiment ce le accentuează vulnerabilitatea şi neputinţa.
Bătrâneţea de lângă noi ne este câteodată incomodă, ne ferim să intrăm în contact cu ea, de parcă ar fi o boală contagioasă. Iubim compania oamenilor tineri, energici, care îşi fac planuri, visează, au viitorul înainte. Să nu uităm, însă, că în fiecare dintre noi creşte un bătrân care are nevoie de căldură, de blândeţe şi, mai ales, de iubire. Putem ignora bătrânii din jurul nostru, dar nu putem alunga bătrâneţea care se instalează treptat în noi, încă de la venirea noastră pe lume. Naşterea, viaţa şi moartea reprezintă constante în destinul unui om, doar iubirea este variabila."
În 1993, textul lui Furio Bordon, cu titlul original Le ultime lune, a câştigat Premiul IDO (Istituto del Dramma Italiano) pentru cea mai bună piesă a anului.
Până în prezent, a fost montat în peste 20 de ţări, obţinând alte numeroase premii, printre care Premiul Criticii pentru cel mai bun spectacol, la Bruxelles, în 2003.
Rolul Tatălui interpretat de Emil Coşeru a fost jucat pentru prima dată de Marcello Mastroianni, în 1995, la Teatrul Stabile Carlo Goldoni Veneto.
Despre piesă, Furio Bordon mărturiseşte: "Pentru mine, reprezintă validarea clară a scenei ca loc al libertăţii absolute, un loc unde totul devine posibil: cei vii dialoghează cu morţii, amintirile, remuşcările, dorinţele devin personaje. Într-un astfel de loc, nu mai există constrângeri spaţio-temporale, ci doar marea lege a teatrului, în virtutea căreia tot ceea ce se întâmplă pe scenă este credibil. Este figura soţiei moarte o halucinaţie a bâtrânului protagonist sau este o prezenţă fantomatică? Nu ştiu şi nu mă interesează să ştiu. Poate sunt şi una, şi alta. Ştiu doar că suntem pe o scenă, un loc suspendat între cer şi pământ, unde, aşa cum ne învaţă Hamlet, există mai multe lucruri decât sunt imaginate în filosofia ta."
Următoarele reprezentaţii sunt programate pe 13 şi 27 februarie 2020, de la 18:00, la Sala Studio.
Foto: Odin Moise