Ȋn mijlocul pădurii, în noua clădire a sălii de dans - cu o arhitectură modernă cu pereții de sticlă (Perles Family Studio) - se pot urmări repetițiile înainte de spectacol. În fiecare stagiune de vară, Jacob's Pillow aduce câteva programe inedite susținute de companii de dans prestigioase; Compania Națională de Balet Olandez (Dutch National Ballet) - la limita între clasic și modern - cu piesa coregrafului Hans van Manen, Cinci Tangouri după muzica lui Astor Piazzolla, compania Mark Morris, cu noua creație a coregrafului considerat "The Mozart of Modern Dance", The Look of Love - un omagiu adus muzicii lui Burt Bacharach și Compania Gauthier Dance/Dance Company Theaterhaus Stuttgart.
Canadianul Eric Gauthier, dansator, coregraf, compozitor, directorul artistic și fondatorul companiei deschide reprezentația într-o manieră ludică și charismatică, cu remarci despre formidabila sa trupă de dans, despre exigențele audienței și despre piesele și artiștii urmăriți în acest deosebit program. Reprezentația e dedicată coregrafului israelian Ohad Naharin - pe care-l numește "Regele dansului modern", cunoscut prin tehnica sa specială "GAGA".
Primul dans, Violoncello este un fragment dintr-un balet (Multiplicidad. Formas de Silencio y Vacío) al coregrafului și dansatorului spaniol Nacho Duato, închinat compozitorului Johann Sebastian Bach - o incursiune introspectivă în opera și viața compozitorului. Piesa se definește ca un pas de deux între interpret și instrumentul său, pe marginea unui fragment dintr-o suită de Bach. Coregrafia aduce o vibrație specială ce transcrie tensiunea și patosul interpretării, relația viscerală dintre om și instrument.
Interpretul în costum de epocă, cu perucă (întruchipându-l pe Bach) ocupă un loc pe scaun, unde va rămâne pe tot parcursul dansului. Violoncelul - într-un leotard negru - intră în scenă cu pași emotivi și incerți și se așază în brațele muzicantului. Un arcuș îl străpunge pe la mijloc, apoi îi mângâie senzual membrele - trupul cambrat al dansatoarei se zbate spasmodic sub atacurile lui ritmate. Mișcările frenetice ale arcușului traversează trupul balerinei în abordări efervescente, dând senzația unei înfruntări ce controlează parțial arabescul mișcării balerinei. Fuga, contrapunctul pornește de la om către violoncel ce trebuie temperat în impetuozitatea și convulsiile lui nestăvilite. Lupta se încheie cu abandonul instrumentului ce se încolăcește și sfârșește într-o postură erotică în brațele interpretului.
Următoarele două piese aparțin elevilor lui Ohad Naharin, Sharon Eyal și Hofesh Shechter - nume de rezonanță în peisajul dansului modern - foști balerini ai companiei de dans israeliene Batsheva ce și-a făcut debutul la Jacob's Pillow în 1995.
Dintr-un vechi proiect al său, cu participarea unui grup de coregrafi, intitulată Cele 7 păcate, Gauthier alege piesa Point, aparținând coregrafei Eyal Sharon, care adresează păcatul "invidiei". Un grup de trei femei în leotard-uri albe evoluează într-o structură abstractă ce reverberează o atmosferă distantă, dar în același timp coezivă; o compunere de forțe antagoniste menține tripletul într-un echilibru dinamic. Pe rând, câte o femeie abandonează discret mișcarea de grup, dar revine la fel de indecis în tandem. Gestul coregrafic e minimalist, pulsatil sau vibrant, tehnica GAGA se înscrie manifest fără a diminua autenticitatea compoziției.
Următorul dans aparține lui Hofesh Shechter; parte dintr-un proiect al lui Gauthier ce cuprinde 5 dansuri inspirate de Lacul Lebedelor (Ceaikovski). Piesa, configurată în jurul unei prelucrări muzicale folk-minimalistă, realizate de Shechter - cu stridențe ritmate la sintetizator - pe marginea unor motive muzicale din baletul lui Ceaikovski, se cheamă Swan Cake. O prăjitură cu lebede vine cu multiple ingrediente și nuanțe configurate în stilul haotic și agitat în care Shechter implementează tehnica GAGA. Fecioarele-lebede nu se mai metamorfozează în tutu-uri, ci poartă hainele multicolore și compozite ale străzii. Stolul format din patru bărbați și patru femei baletează - efervescent și năprasnic - la unison sau în partituri individuale, în mișcări dezordonate ce trădează doar sporadic o unduire grațioasă de aripă - ca o iluzorie și desuetă amintire. Nici albe, nici negre, nici bune, nici rele, transformarea lebedelor e imperceptibil indusă de tranzițiile de decibeli și ritm - ce rămâne alert! - prin gestul ce e fie spasmodic și angular, fie fulgurat și rotund.
Realizată în 1999, cu Batsheva, piesa cuprinde 3 secțiuni, fără aparentă legătură, cu excepția vestimentației hasidice etalate în timpul intermisiunii, purtate deopotrivă de femei și bărbați. Ȋn prima mișcare, dansatorii aliniați la buza scenei se mișcă la unison pe diverse ritmuri ce alternează între cha-cha, mambo, jazz, tango, techno și elemente din folclorul evreiesc (Hava Nagila). Aceeași configurație revine în secțiunea a treia, pe aceleași ritmuri eclectice. Dansatorii părăsesc, pe rând, platforma și se întorc cu un partener(ă), invitat din audiență. Sarabanda continuă pe perechi, improvizația se adaptează diletanților circumstanțiali. Alegerea pare întâmplătoare, dar o doamnă mai vârstnică, grațioasă și elegantă, cu pălărie - posibil o fostă dansatoare! - se remarcă cu distincție. După câteva schimbări semnificative de ritm, diletanții sunt defosați afară din scenă. Rămâne doar doamna cu pălărie - levitând în brațele partenerului - ce va culege aplauze laolaltă cu grupul.
Între cele două segmente, asistăm la cea mai semnificativă piesă a lui Naharin, Echad Mi Yodea - primul dans creat pentru Batsheva, în 1990 - pe care artistul a exploatat-o cu variații în alte dansuri târzii.
16 balerini stau într-o postură meditativă cu capul aplecat între mâini pe scaune rânduite pe semicercul scenei. Structura coregrafică este caleidoscopică și atmosferică, gestul se propagă în cascadă, de la stânga la dreaptă, în iterații explosive. Pornind de la cântecul tradițional de Passover (Echad Mi Yodea), Naharin în colaborare cu grupul rock Tractor's Revenge realizează o compoziție muzicală în ritmuri de metronom. Un dans ritualizat, de cabală, tribal e dublat de textul liturgic incantat de dansatori. Trupurile se cambrează, se aruncă pe spate în aer, ca să revină în aceeași poziție pe scaune, în jurul cărora pivotează, se propulsează în aer într-o mână...
Eric Gauthier realizează la Jacob's Pillow un program emoționant, susținut prin virtuozitatea companiei sale de dans, de întâmpinare a unor bijuterii din istoria dansului modern.