Dragă Replika,
Pentru generaţia mea şi pentru alte câteva, "cinci ani" este o sintagmă traumatizantă. "Planul cincinal" a fost corvoada unor vremuri în care totul trebuia prezentat în cifre cât mai apropiate de dimensiuni astronomice, care să justifice strigătul scurs violent din megafoane: "... reales la al n-şpelea congres". "Cinci ani" a fost o expresie asociată multă vreme, în adâncurile uitării mele voluntare, cu obligativitatea de a învăţa pe de rost directivele Congresului X. Era preferabil să asculţi Europa Liberă şi să se ştie că faci asta, decât să nu poţi recita fictivele cifre din foile alea blestemate.
Şi uite că ai făcut tu cum ai făcut, dragă fachir social, de mi-ai anulat trauma menţionată. Cinci ani de acum nu mai înseamnă pentru mine amintirea unor obligativităţi absurde, la individual şi colectiv impus. Graţie ţie, cinci ani reprezintă o recoltă firească de valori pe care le-ai cultivat şi ale căror roade se văd. Vremurile pe care le trăim nu sunt împodobite cu ghirlande de normalitate, toţi ştim asta. Dar tu ai reuşit în aceşti cinci ani să muţi accentul de pe rezistenţă şi supravieţuire (termeni specifici discursurilor aferente sectorului independent) pe intervenţie reală în corpul social şi în sfera valorică individuală. Este absolut evident că dacă educaţia în România va avea, în timp, structura normală la care visăm cu toţii asta ţi se va datora într-un procent covârşitor.
Eşti o Replikă pe măsura vremurilor în sensul că, dacă greul devine mai apăsător şi absurditatea mai mare, tu ai acel talent - doar de tine ştiut în spaţiul acesta plin de zbateri - să livrezi mai multă normalitate, pasiune şi creativitate; să intervii chirurgical şi mai eficient pe mentalităţi, cu bisturiul pasiunii pentru educaţia autentică.
Nu voi vorbi despre spectacolele pe care de-a lungul anilor le-am văzut în spaţiul cu un acoperiş pentru care s-a luptat ca tu să fii în continuare adăpostul unui demers fără de care nu poate fi imaginat contextul nostru cultural actual. Sunt prea multe acte artistice valoroase ca să restrâng aria discursului.
Dar totuşi îmi voi pune o întrebare şi voi da şi un răspuns: ce faci tu pentru mine, concret?
Răspuns:
Eşti în stare să îmi dai "toată liniştea din lume" când zgomotul vremurilor hrănit de diletantism şi crize de valori mă asurzeşte. Mă stimulezi să nu am "limite" când obosesc să cred că se vor schimba configuraţii sociale absurde. Mă faci să înţeleg că "foamea noastră cea de toate zilele" e o poftă nebună de a mă hrăni cu situaţii încărcate cu adevăr.
Mulţumesc Mihaela Michailov, Mihaela Rădescu, Katia Pascariu, Gabi Albu, Viorel Cojanu, Radu Apostol, Silvana Negruţiu, Elena Găgeanu pentru că ţineţi ştacheta morală şi artistică atât de sus!
Mulţumesc, Replika. Mii de ani lumină îţi doresc!
