Buñuel devine cunoscut încă de la sfârşitul anilor '20, odată cu lansarea scurtmetrajului Câinele andaluz. Scris împreună cu Salvador Dalí, pictor-pilon al grupării suprarealiste, acest film a fost conceput ca o critică (şi un atac, cel puţin din punct de vedere vizual) la adresa burgheziei intelectuale a vremii. Spre exasperarea autorilor, filmul este apreciat şi recuperat tocmai de inamic, care, în mod paradoxal, pare a fi singurul în măsură să aprecieze în timp real valoarea inovativă a scurtmetrajului. În deceniile ce îi vor urma, filmul va ajunge să fie considerat drept una din primele forme pur cinematografice - verdict cu siguranţă linguşitor pentru suprarealişti, al căror ideal era, încă de la începuturile mişcării, găsirea unei forme de expresie pură şi nemediată pentru gândurile şi visele care traversează percepţia oricărui individ.
Buñuel nu a încetat niciodată să critice şi să parodieze valorile vătămătoare ce stau la baza stilului de viaţă burghez. La peste 40 de ani de la Câinele andaluz, el realizează Le charme discret de la bourgeoisie, care îi va aduce două nominalizări şi un premiu Oscar. În loc să le arate cu degetul, filmul atacă moravurile burgheze întocmai din miezul lor, precum o insectă (sau un bug) care se inserează în sistem şi declanşează o catastrofă. Pauline Kael notează cu justeţe faptul că realizatorul, ajuns la 72 de ani la apariţia filmului, abordează obiectul său consacrat de studiu (şi, odinioară, de furie) cu un amuzament proaspăt şi detaşat, mulţumindu-se să picteze tabloul unui "spectacol de vodevil cosmic".
Protagoniştii, un grup de prieteni format simetric din trei femei (Delphine Seyrig, Bulle Ogier şi Stéphane Audran) şi trei bărbaţi (Fernando Rey, Paul Frankeur şi Jean-Pierre Cassel), încearcă în repetate rânduri să ia masa împreună. Pe cât de simplu, pe atât de complicat: masa este deturnată încontinuu de diverşi agitatori, fie ei intruşi în spaţiul domestic, fie simple deraieri ale conştientului în spaţiul oniric. Parodia este şi ea discretă: în draga sa manieră suprarealistă, Buñuel perforează inconştientul unor personaje-simptom ale clasei mijlocii superioare, ale căror ridiculizate frici, dorinţe şi tentaţii fac să tresară firul narativ.
Le charme discret de la bourgeoisie este compus dintr-o serie de abateri: dacă, pentru o clipă, lucrurile par să fi intrat pe făgaşul lor normal, realizăm imediat că acest echilibru este unul fals şi că tot ceea ce am înţeles până atunci se va prăbuşi asemenea unui platou de filmare instalat cu stângăcie. Grupul de prieteni (sau, mai bine spus, de complici) avansează cu convingere pe un drum de ţară deşertat, care pare însă să îi respingă în mod organic.
Dacă anumite anomalii ale filmului apar şi dispar cu o viteză care se eschivează simţului realităţii, alte fragmente persistă şi, prin însăşi repetiţia lor, reuşesc să stabilească o punte solidă între vis şi realitate.
(Alle Dicu este masterand CESI)
Proiecţie la Cinemateca Eforie:
Vineri, 6 martie 2020, ora 17:00
Le charme discret de la bourgeoisie / Farmecul discret al burgheziei
Franţa / 1972 / 102 min / color / s.rom. / Comedie suprarealistă
R: Luis Buñuel
Cu: Fernando Rey, Paul Frankeur, Delphine Seyrig, Jean-Pierre Cassel, Michel Piccoli.