În vremea teatrului filmat

Nu, nu cred că teatrul filmat poate / ar trebui să înlocuiască teatrul (pe) viu, privit şi ascultat din sala de spectacol / din proximitatea (mijlocul) spaţiului de joc.

Da, cred că teatrul filmat e o foarte bună soluţie de avarie în vremuri de izolare, ca cele pe care le trăim în aceste săptămâni. Vremuri în care nu există alternativa teatru viu - teatru filmat, ci alternativa teatru filmat - teatru lipsă.

Nu, nu cred că e vina teatrului (viu sau filmat) că spectatorii săi (din sală sau de pe canapea) au probleme de auto-disciplinare, că sunt mai degrabă înclinaţi să reacţioneze la orice se întâmplă pe telefonul lor mobil în timpul derulării spectacolului de pe scenă sau de pe ecran decât să îşi privilegieze ipostaza de spectator.

Da, cred că e dreptul oricărui spectator să iasă din sală / apese pauză / stop când doreşte.

Nu, nu cred că e în regulă ca înregistrările anumitor spectacole să conţină pasaje în care replicile actorilor să fie imposibil de auzit. Dacă direcţia de scenă şi cea a teatrului decid să filmeze un anumit spectacol, ar fi potrivit să se îngrijească, în prealabil, de captarea în condiţii decente a tuturor sunetelor care ar trebui auzite.

Da, cred că ar trebui să ne decidem (noi, privitorii, dar, mai ales, oamenii de teatru) ce vrem de la partea video a unui spectacol înregistrat: vrem un cadru fix (obţinut prin amplasarea unei camere în, de pildă, mijlocul spectatorilor) sau vrem o filmare dinamică (obţinută prin montarea imaginilor produse de mai multe camere, amplasate în sală şi pe scenă). Alegerea asta nu e deloc evidentă sau uşoară. Celor care se grăbesc să prefere versiunea a doua le amintesc că, în teatrul viu, spectatorul stă (cu excepţiile de rigoare) într-un loc fix. Prin urmare, versiunea cadru fix (amintind de estetica Noului Val din cinemaul românesc) s-ar putea să fie mai teatrală decât filmarea dinamică (mai apropiată de estetica cinema-ului hollywoodian decât de cea a teatrului).

Da, cred că aceste săptămâni ar fi, pentru câteva mii (poate zeci de mii) de oameni, semnificativ mai anoste şi mai apăsătoare dacă directorii câtorva teatre independente şi de stat n-ar fi avut ideea difuzării online a înregistrării unui mare număr de spectacole. Discuţia de ce măcar o parte dintre aceste înregistrări nu sunt de găsit şi în programele televiziunilor din România merită şi ea purtată.

Da, cred că, în ciuda imperfecţiunilor obiective ale unora dintre înregistrări, teatrul are de câştigat din această difuzare masivă de spectacole. Pe de o parte, artiştii din mediul independent pot înregistra oarece venituri şi în această perioadă neagră (încurajez pe oricine priveşte o înregistrare sau o transmisiune live a unui spectacol independent să o însoţească de o donaţie, chiar dacă ea nu este explicit solicitată de producători). Pe de altă parte, spectatori din străinătate ori din zone din ţară depărtate de sediul unui anume teatru pot privi producţii pe care altfel nu le-ar vedea niciodată. Pe de altă parte, e de presupus că popularitatea unora dintre actori, scenografi, regizori, coregrafi, sau autori dramatici să crească (pe alocuri chiar semnificativ).

Da, e de presupus că nu orice fel de spectacol de teatru viu se pretează filmării, prin urmare e nevoie de discernământul curatorial al directorilor de teatru şi al regizorilor în a selecta portofoliul de spectacole difuzate online.

Da, e în firea lucrurilor ca oameni valoroşi într-un domeniu să aibă standarde înalte şi să îşi dorească perfecţionarea. Dar poate că, în acelaşi timp, ar fi dorit ca aceiaşi oameni să ţină cont şi de context, să discearnă între ce e dorit şi ce se poate obţine la un anumit moment şi, dacă se poate ierta vorbă aşa mare, să aibă un pic mai multă încredere în pasiunea publicului pentru teatru şi în capacitatea sa de a discerne între imperfecţiunile unei filmări şi cele ale unei montări, între limitările teatrului privit de pe canapea şi libertatea oferită de cel aplaudat din sala spectacol.

Programul zilnic al transmisiunilor de teatru filmat e de găsit aici: https://agenda.liternet.ro/recomandari-teatru.html (programul e dinamic, deci va fi completat pe măsură ce se mai anunţă alte producţii)