aprilie 2020
Articole diverse
OK, admit, e un imens noroc ca, în vremea liceului şi a facultăţii, să mergi, repetat, la spectacole de tipul Poveste de iarnă, Patul lui Procust, Trei surori, Şase personaje în căutarea unui autor, 1794, Îmblânzirea scorpiei, Woyzeck sau Turandot. Să intri cu bilet (uneori), cu săru'mâna (adeseori), de la început sau de la pauză, să te aşezi unde găseşti loc liber, să priveşti acelaşi spectacol din diverse unghiuri, să îţi alegi câte un actor pe care să îl urmăreşti o vreme, chiar şi atunci când nu are replică, când nimeni altcineva nu-i acordă atenţie.

E un noroc să transformi Grădina Icoanei într-unul din locurile de pierdut / câştigat vremea, după / în timpul orelor, la o vârstă când se formează gusturile, se stârnesc pasiunile, se conturează feluri de a gândi, de a simţi, de a relaţiona.

Bulandra anilor '90, sala din Grădina Icoanei, Cătălina Buzoianu, Ducu Darie, Mihai Măniuţiu, Oana Pellea, Marian Râlea, Maia Morgenstern, Mihai Constantin, Luminiţa Gheorghiu, Cornel Scripcaru, Anca Sigartău, Dan Aştilean, Zoltan Octavian Butuc, Daniela Nane, Marcel Iureş, Emilia Popescu, George Ivaşcu, Andreea Bibiri, Şerban Cellea, Diana Dumbravă, Virgil Ogăşanu, Gheorghe Ifrim, Marius Iosif Capotă, Vlad Zamfirescu, Mihai Bisericanu, Şerban Pavlu, Manuela Ciucur, Ion Besoiu (şi enumerarea poate continua) formează, în amintirea aproape unanimă a celor care, atunci şi acum, nu ocolesc teatrul, unul dintre reperele luminoase cvasi-unanim acceptate. Un teatru, o sală, un deceniu, câţiva regizori, scenografi, muzicieni, coregrafi, o trupă, câţiva actori colaboratori şi un număr de spectacole.


Bucuria de a avea şansa de a revedea parte dintre marile spectacole de atunci la peste 20 de ani distanţă, graţie transmisiunilor de pe pagina de Facebook a teatrului programate în plină criză a, printre multe altele, teatrului, e cu totul specială. Mai ales că e puternic influenţată de factorul surpriză: cum e posibil ca aceste înregistrări să existe şi ele să nu fi apărut până acum? Sunt cazuri în care nici actorii care au jucat în acele spectacole nu ştiau de existenţa lor! Dincolo de răspunsul la această întrebare, cred că se impune recuperarea acestor înregistrări şi punerea lor la dispoziţia oamenilor din domeniu şi publicului larg. Fie că vorbim de DVD-uri, de postare pe canalul de YouTube al teatrului sau de alte soluţii, e musai ca aceste spectacole să poată fi privite, oricând, de oricine e interesat.

*****
O întâlnire cu un moment important din trecut are adesea potenţialul de a lansa comparaţii puţin măgulitoare cu prezentul. Mai ales în mediul contemporan românesc (şi nu doar), degrabă vărsătoriu de lacrimi pentru ceea ce pare că percepem a fi măreţul trecut şi jalnicul prezent.

Şi totuşi, retrăind bucuria intensă a acelor ani şi rememorând parte dintre acele seri, acele lacrimi, acele aplauze şi acele nopţi de stat la poveşti şi desfăcut spectacole în patru (cinci, şase beri, poveşti, etc.), nu m-am surprins privind nici ironic, nici depresiv teatrul de azi.

Dacă, dincolo de tot ce au însemnat Cătălina Buzoianu şi Ducu Darie, ar fi să aleg marele atu al acelei epoci din viaţa Bulandrei, atunci acesta cred că a fost trupa. Pornind cu acest gând şi venind într-un prezent în care teatrul încă se bazează (deşi în măsură mult mai mică) pe trupă, îmi permit să recomand, la nivelul lui 2020 pre şi post-covid, câteva nume şi câteva titluri.

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Zsolt Bogdán, Imola Kézdi, Anikó Pethő, Miklós Bács, Éva Imre, Ervin Szűcs, Enikő Györgyjakab, Unchiul Vania, Strigăte şi şoapte, În adâncuri, Ilegitim, Scripcarul pe acoperiş.

Teatrul Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe, Elena Popa, Sebastian Marina, Alexandrina Costea, Costi Apostol, Fatma Mohamed, Claudia Ardelean, Despre oameni şi cartofi, Nu chiar 1918, Dragonul de aur, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Jurnal de România. Sfântu Gheorghe.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Nora Covali, Mircea Postelnicu, Cătălina Bălălău, Valentin Florea, Cristina Mihăilescu, Emanuel Becheru, Corina Grigoraş, Frontal, Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine, Feminin, Amintiri, Wolfgang.

Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Timişoara, Claudia Ieremia, Ion Rizea, Alina Ilea, Matei Chioariu, Cătălin Ursu, Călin Stanciu Jr., Sunt o babă comunistă, Fraţi, Hamlet, Vorbeşte cu mine!, boala familiei m.

O selecţie cât se poate de personală, de incompletă, de injustă, care ignoră, de dragul argumentului acestui articol, tot ce e valoros şi nu e parte dintr-o trupă, după cum, din motive de lungime a articolului, ignoră şi alte trupe cel puţin la fel de valoroase. Cu alte cuvinte, tot ce e pe lista de mai sus e valoros (în mintea autorului textului), după cum multe alte nume şi titluri valoroase există, fără a fi pe lista de mai sus.

Teatre din oraşe diferite, mai mari, mai mici, jucând, pe scene de dimensiuni diferite, texte mai noi, mai vechi, montate de regizori mai clasici, mai revoluţionari, pentru spectatori cu gusturi mai conservatoare, mai dezinhibate. Actori mai tineri, mai experimentaţi, nume mari, nume puţin cunoscute.

Daţi-le o şansă. Vedeţi-le spectacolele. Luaţi-i la întrebări (întâlnirea dintre public şi actori, regizori, dramaturgi e mult mai facilă acum decât acum 20-25 de ani). Dacă acea Bulandra ne-a spus atâtora dintre noi ceva important, nu prea sunt motive să ne oprim atunci.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus