Trăim într-o lume tot mai grăbită, parcă mereu cu sufletul la gură. Totul din scurt, pe fugă. Precipitarea a devenit - ne place sau nu - o stare obişnuită şi păguboasă. Scurtăturile de tot felul: limbaj distorsionat, gestică eliptică sau deadreptul ineptă, idei ciuntite şi trăiri gâfâite, în ritm şi cu năravuri de videoclip. Shortcut-ul nostru cel de toate zilele ne împinge, ne stresează, ne determină şi ne guvernează, parcă, implacabil. Gândim pe apucate, aruncându-ne, adesea, în hăul perfid-confortabil al superficialităţii. Şi dăm vina pe vremuri, pe lipsa de timp. Am boscorodit, apoi am început să înjurăm, exasperaţi, măsurile prin care Statul impunea statul degeaba (vorba vine...) ca soluţie de a ne feri din faţa valului de contaminare cu agentul patogen purtând nume desprins parcă din filmele SF: SARS-CoV-2. Rămâneau atâtea şi atâtea chestii nefăcute, neumblate, nevorbite; ne... şi tot mai ne...
Noul slogan: "Distrează-te, române!". Parşiv, chipurile compensator în raport cu restricţiile de tot felul; în realitate devastator. Din păcate, distracţia gratuită (am în vedere aici produsele cât mai goale de conţinut, destinate să clătească bine creierele pre şi prea spălate) ne-a invadat cu grăbire, gata să ne înghită dintr-o sorbire. Cu cântece de sirenă pe refrenul "free", apoi, desigur pe bani; un altfel de ţopăială a unirii. Să facem totul! Tocmit parcă să ofere, să impună, să sufoce şi să anuleze singura dimensiune cu adevărat necesară şi benefică a acestei perioade: reîntoarcerea la gândirea tihnită, ponderată, profundă, de tip reflexiv. La sinele aproape uitat, luat de val şi târnosit problemele cu adevărat reale pe care ni le pune acest început de secol buimac, cu tehnologia multilateral dezvoltată a altei epoci de aur şi cu toate capcanele perfide pe care rinocerizarea ca fenomen social îl desăvârşeşte (cum ziceau comuniştii) zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă şi-n proporţie de masă.
Din avalanşa de oferte care, pur şi simplu, vin peste noi prin reţelele TV sau prin internet, serialele cu sezoane şi episoade interminabile oferă - cel mai adesea - poveşti cu multe fapte şi puţine idei, dar abil construite spre a-i face dependenţi, pe mulţi, de continuarea lor. Schematice, lungite, diluate, previzibile. Mai nimic dincolo de ambalaj... Un nimic perfid, cu pretenţia şi cu iluzia de a arăta câte ceva - de cele mai multe ori banalităţi sau lucruri fără noimă, dacă nu chiar aberaţii. Numai bune de omorât timpul şi de atrofiat creierul consumatorului. Discutam despre acest fenomen sufocant şi degenerativ cu câţiva amici care au, totuşi, alte pretenţii... în primul rând de conţinut: verosimilitate, logică, dacă se poate puţină emoţie, chiar ceva umor, generat însă din gândirea evaluativă, nu din exhibarea prostiei, a grosolăniei şi vulgarităţii gregare. Oameni de o ţinută intelectuală reală, care chiar nu mai suportă avalanşa de nimicuri devoratoare, unele ridicole, altele de-a dreptul imbecilizante. "Nu am voie să umblu (îmi spunea un cinefil claustrat în perioada restricţiilor severe), dar vreau să pot gândi... să admir, să mă amuz sau indignez de lucruri reale, adevărate, nu de prostiile comandate de o piaţă în care sloganurile şi scălămbăielile de paiaţe te năpădesc aşa, ca buruiana".
Ei bine, mă bucur să pot semnala un eveniment venit să răspundă acestor aşteptări / nevoi veritabil culturale: din 5 până în 14 iunie 2020, oricine doreşte va avea acces la cea de-a 22-a ediţie a Très Court International Film Festival (https://trescourt.com/). Desfăşurată on line, manifestarea organizată de Nanosphère Productions şi coordonată în România de de Institutul Francez, cu susţinerea Orange, în parteneriat cu Organizaţia Internaţională a Francofoniei este excepţională şi gratuită, permiţându-le spectatorilor din lumea întreagă, fie că sunt liberi sau în izolare, să descopere 120 de filme noi, supuse prioritar celor trei condiţii sine qua non: inteligenţă, concizie şi talent.
Într-o durată de maximum 4 minute, filmul de foarte scurt metraj este un format audiovizual de ficţiune, animaţie, micro-documentar, clip sau blog video. De cele mai multe ori, el vine să surprindă o realitate aparent minoră, izolată (de fapt inedită) şi să exprime punctul de vedere / atitudinea realizatorului faţă de acesta; mai precis, de substanţa ideatică pe care o generează şi / sau reflectă. Fără desfăşurare de forţe, grandilocvenţă, cu cheltuieli de producţie adesea infime, genul atrage prin inedit şi prospeţime, prin semnificaţiile ce susţin istorioarele surprinse / expuse. Un certain regard, cum spun tot ei, francezii.
Câteva menţiuni ce permit vizionarea:
Pentru a viziona filmele festivalului, cu subtitrare în limba română şi alte 6 limbi, intraţi între 5 şi 14 iunie 2020 pe https://trescourt.com/ şi accesaţi harta care menţionează toate locurile festivalului.
Alegeţi unul dintre ele şi veţi obţine gratuit codul de acces de la unul dintre organizatorii locali ai festivalului: institute şi alianţe franceze, centre culturale, asociaţii, instituţii culturale, consilii judeţene sau biblioteci (pentru Bucureşti codul de acces e TC-BUCAREST, pentru Cluj codul e TC-CNAPOCA, pentru Timişoara codul e TC-TIMISOARA şi aşa mai departe. Oricare permite accesul la toate filmele din program).
Odată obţinut acest cod, vizionarea filmelor festivalului e la un clic distanţă.
Introduceţi codul (scroll spre partea de jos a paginii pentru a vedea căsuţa în care se introduce codul).
Vizionaţi filmele / secţiunile dorite.
Ca în fiecare an, la sfârşitul vizionării, spectatorii vor putea vota cele 3 filme preferate din Competiţia internaţională. Premiul internaţional al publicului va fi acordat filmului care a obţinut cele mai multe voturi din întreaga lume. Deşi festivalul durează 10 zile, premiile se acordă pe 9 iunie 2020, deci trebuie să vă grăbiţi dacă vreţi să participaţi la decizie.
Descarcă broşura Festivalului de foarte scurt metraj Très Court, 2020 aici..