"Reacţiile sunt oau! Am început proiectul cu puţin înainte de pandemie şi l-am continuat după. Primesc multe, foarte multe mesaje de la oameni, care îmi spun dorurile lor. Pentru mine, asta a făcut izolarea mult mai acceptabilă. Am simţit că nu sunt singură, că toţi trecem prin acelaşi "greu" numit viaţă şi că tuturor ne fuge gândul la ceva sau la cineva de care ne e dor.
Ideea acestei mini-campanii a venit încă de la concertul de lansare când două prietene s-au gândit să pună la intrare "bolul cu doruri", iar oamenii au reacţionat foarte fain şi au scris despre dorurile lor. Aşa că am zis să facem un "bol" mai mare, pe internet, unde altundeva?:)
"Oamenii se fac dor" nu e doar o metaforă. Noi chiar ne facem dor. Pe bune. Zi de zi. Am plecat de la faptul că toţi avem dorurile noastre. De acasă, de părinţi, de iubiţi, de copilărie.
În perioada pandemiei am auzit cuvântul dor şi mai des, am primit şi mai multe mesaje, poze şi versuri. Dorul e un proces care ne maturizează, tot ziceam asta în concerte. Acum văd zilnic asta. Cred că am ieşit din această perioadă mai răbdători şi mai bini cu noi. Eram fericiţi şi nu ştiam." - spune Mădălina.
Dintre poveştile care au ajuns în "Cu dorurile la vedere":
"Sigur sunt şi doruri care nu mai mor, la fel cum este dorul de veşnicia din mâinile bunicii. Din joaca degetelor ei s-au născut cele mai frumoase codiţe." - Rucs Lipsa
"Aşa sunt dorurile, vin atunci când nu te aştepţi şi nu pleacă atunci când vrei tu." - Silvia Pavăl
"Primul dor şi primele mele cuvinte scrise (de mama, pentru că eu nu ştiam) aveau să fie despre mare. La fel ca atunci, mi-e dor de mare acum, mi-e dor de ea când sunt acolo şi, mai ales, mi-e cel mai dor atunci când ştiu că trebuie să-mi iau rămas bun." - Roxana Stratulat
"Cel mai dor mi-e de bunici. Sunt copil crescut la ţară, aşa că atunci când prind loc la maşina timpului, mă întorc într-o vacanţă de vară acolo, când erau toţi în viaţă. Bunici, părinţi, prieteni şi toţi oamenii care s-au dus pe sus, pe undeva sau pe unde ne-om duce noi când terminăm cu taskurile de aici:)" - Greta Goran
"Zilele astea m-a prins un dor de ai mei. Să fim toţi claie peste grămadă, să nu încăpem la masă de mulţi ce suntem. Să povestim, să ne certăm, să ne împăcăm, să râdem, să stăm îmbufnaţi. Toţi cinci, cu mama şi tata." - Dona Georgia
"Mi-e dor de naivitatea cu care credeam în copilărie că o să fie bine. Mi-e dor de curajul cu care mă îndrăgosteam sau visam, chiar dacă acum nu aş mai face asta. Era aşa, mai mereu senin fără prea multe bătăi de cap." - Andrei Lasc
"Mi-e dor de scândură şi public
Mi-e dor rostul când rostesc
Mi-e dor de râsul şi de plânsul
Pe care greu le stăpânesc." - Alexandru Voicu
"Simt dorul zilelor în care mă închideam în casă cu un teanc de cărţi şi fără nicio notificare, fără social media, fără aplicaţii care cuantifică şi fragmentează viaţa. Mi-e dor să stau ore în şir pe balcon uitându-mă la oameni sau la ploaie şi scriind povestiri scurte la flux continuu." - Cristian Neagoe
"Mi-e dor de străzi aglomerate,
Mi-e dor de şoaptă în ureche,
Mi-e dor de scenă şi magie,
Mi-e dor de muzică-n concerte,
Mi-e dor de tine şi de mine,
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor." - Diana Buluga
"Mi-e dor să se stingă lumina în sală, mi-e dor să aud publicul cum se aşază. Mi-e dor să-mi transpire palmele şi să simt că inima vrea să-mi sară din piept. Mi-e dor de teatru. Mi-e dor de întâlnire, mi-e dor de dialog, de celălalt, de colegii mei." - Sabina Lazar
"Dorurile-s simple: o dimineaţă la ţară în care culegeam flori de tei. Era trocul pe care îl făcusem cu bunica - eu culeg tei, ea mă ajută să vând limonada la poartă. Dorul de familie laolaltă, de linişte. Un dor nostalgic şi acum mai asumat." - Andreea Amariţei
"Îmi e dor de râsul meu de copil. De zâmbetele de pe faţa părinţilor mei privindu-mă."
"Mi-e dor de serile leneşe la apus, pe dealuri pustii. Mi-e dor să cred că încă se poate. Tot şi toate."
"Când m-am îndrăgostit prima oară, am crezut că am înnebunit. Odată cu prima dragoste adevărată a venit şi prima separare adevărată, care mi-a transformat complet concepţia despre dorul acela tăcut şi cuminte. Acum, parcă mi-e dor de prima dată când m-am speriat de dor. "
Proiectul "Cu dorurile la vedere" continuă pe conturile de Facebook şi Instagram ale Mădălinei Pavăl. Oricine poate trimite prin mesaje dorurile sale şi ele vor fi publicate în expoziţia de dor. Şi, mai mult decât atât, următorul album al Mădălinei va fi inspirat din dorurile oamenilor aşa că oricine are curaj să povestească sincer despre ce îi e dor are şi şansa de a şi-l auzi cântat.
