De fapt, asistăm la "moartea unui comis-voiajor", altul decât cel al lui Arthur Miller, în jurul căreia se croşetează o metafizică uluitoare de semnificaţii. Printre imaginile fugitive este şi fuga unui tren care ar trebui să-l ducă pe Gregor Samsa la muncă. Dar el lâncezeşte, transformat într-o gânganie hidoasă, respingătoare, minuţios alcătuită din materiale ce imită corpul lucios-chitinos al insectei, la care este ataşată o mască chinezească tradiţională cu ochi exoftalmici.
Un prolog alcătuit din meditaţii de tip zen e cântat în acorduri asiatice, supradimensionând de la bun început conţinutul epic textual. Dar această zestre tradiţională trasă în fluidităţi de lirism coagulant se va împleti pe tot parcursul spectacolului cu fondul tragic al eroului învins de propria lui neputinţă de a lua în stăpânire realitatea lumii. Melodioase cuvinte se scurg în vers, inoculând ideea că tot ce există în univers are conştiinţă: Stelele şi luna sunt eu, toate curg prin sângele meu. Păsările şi bestiile visează împreună. Corpul meu mic poartă universul. Am călătorit mii de kilometri şi totuşi sunt prins între pereţi. Fiecare răsărit e o provocare. Insul însingurat, anemiat de trecerea timpului, invocă, neputincios, timpul. Picătura chinezească se confundă cu ticăitul ceasului într-o complementaritate cinică, aproape monstruoasă. Viaţa este o carte răsfoită de vântul timp, imagine care apare în dreapta ecranului. Insul problematic este închis în pătratul singurătăţii, al angoaselor. La un moment dat, interpretul, ieşit de sub carcasa gângăniei respingătoare, e proiectat pe perete cu capul în jos. Familia care se revoltă împotriva inerţiei lui, cu câţiva membri conturaţi în nuvelă, nu este adusă pe scenă, ea e prezentă doar prin câteva replici răstite, auzite din afară. Gregor, porc ce eşti, deschide, ieşi afară! răcneşte tatăl său. Afară e prăbuşirea în zgomot, în evenimenţial, în muncă abrutizată. Nu ai nicio şansă să fi iertat din moment ce această uşă a fost făcută numai pentru tine, se spune textual în spectacol făcându-se legătura cu parabola În faţa legii, ceea ce constituie o aprofundare a esenţei tematicii.
Subtila viziune regizorală, precum şi interpretarea scenică a lui Wu Hsing-kuo (regizor, actor, scenarist) amprentează energic pe omul învins, închis în carapacea unui eu strâmtorat, umil şi umilit de lumea din afară. În travesti, Wu Hing-kuo apare în postură de virtuală iubită a lui Samsa într-o autentică secvenţă asiatică, împodobită în mătăsuri chinezeşti înflorate, cu nelipsitul evantai, făcându-şi toaleta de dimineaţă în faţa oglinzii. Comentariul ce însoţeşte scena punctează dureros: "strălucită dimineaţă - apatică inimă". Vocea lui Samsa rupe vraja: Iubirea ta pentru mine m-a făcut să nu te pot iubi. Mai mult decât cuvintele, peretele-stâncă se despică brusc şi eroul rămâne suspendat pe scândura situată deasupra abisului sufletesc, subţire ca un fir de păianjen. Imaginea finală cu singurătatea sloiului de gheaţă în apele oceanului e uşor redundantă. Totuşi, ea se înscrie în şirul rezolvărilor acceptate de spectator.
Astfel de rezoluţii vizuale fac din spectacolul de autor Metamorfoza după Kafka, produs de Contemporary Legend Theatre din Taiwan, o incisivă şi empatică incursiune în universul kafkian receptat cu comprehensiune şi mare fineţe în cheia meşteşugit răsucită printre simbolurile eterne din teatrul chinez tradiţional.
Descarcă programul FITS 2020 aici..