Compozitor de geniu, comparabil prin prolificitate cu Mozart şi Rossini (Le Figaro), Ennio Morricone, ce a scris muzica la peste 500 de filme şi seriale ne-a părăsit la vârsta de 91 de ani. Compozitorul, dirijorul şi pianistul italian Ennio Morricone[1] a fost distins în anul 2007 cu Premiul de onoare pentru întreaga carieră al Academiei Americane de Film.
Stilul său de compoziţie este cunoscut mai ales datorită western-urilor "spaghetti". A creat şi muzică clasică: muzică vocal-simfonică (Missa Papae Francisci), muzică de cameră, concerte instrumentale (pentru flaut şi violoncel, pentru chitară, marimbă şi corzi, trompetă), coruri (Voci del Silenzio), cantate (Cantată pentru Europa).
Ca dirijor, începând cu 2003 a realizat turnee alături de Orchestra Naţională Simfonică RAI, la Paris, Londra (Royal Albert Hall), Verona. În 2004, a înregistrat teme de succes din muzica sa de film, cu celebrul violoncelist Yo-Yo Ma. A condus de asemenea, Orchestra Roma Sinfonietta concertând la sediul ONU, la instalarea Secretarului general Ban Ki-moon. La Cracovia, cu aceeaşi orchestră, în anul 2007 a susţinut un concert în memoria Papei Ioan Paul al II-lea.
Şi-a obţinut Steaua pe Hollywood Walk of Fame din Los Angeles în 26 februarie 2016.
A fost decorat cu Medalia de Merit pentru Cultura şi Arta Italiei, Cavaler al Legiunii de Onoare al Franţei, Ordinul Soarelui Răsare al Japoniei şi Ordinul de Merit al Republicii Italiene, Cavaler al Marii Cruci.
Ennio Morricone a fost un autor de muzică pentru mari regizori de film precum: Bernardo Bertolucci, Pier Paolo Pasolini, Dario Argento, Marco Bellocchio, Sergio Leone
În filmul Once Upon A Time In America / A fost odată în America (1984), regia Sergio Leone, tema muzicală Cockeye a fost interpretată la nai de renumitul artist român Gheorghe Zamfir.
În filmul italo-german L'uccello dalle piume di cristallo / Pasărea cu pene de cristal (1970), regia Dario Argento, Ennio Morricone a folosit şi muzica atonală, în special în momentele dramatice şi traumatizante ale acestui thriller. Această muzică experimentală este alternată cu secvenţe de muzică tradiţională şi cu momente de tăcere. Totodată, tehnica re-recording este utilizată pentru prima oară aici, prin folosirea înregistrării multi-piste pe bandă magnetică.
În filmul Per un pugno di dollari / Pentru un pumn de dolari (1964), regia Sergio Leone, compozitorul Ennio Morricone introduce o temă muzică de inspiraţie marinărească, sugerând o atmosferă militărească mexicană. Sunt folosite maniere diferite de emisie a sunetelor: fluierat, clopote, chitară electrică, zgomote, toate în scopul contribuţiei narative şi cel al caracterizării personajelor antagoniste.
De mare succes a fost coloana sonoră a filmului Le Clan des Siciliens / Clanul sicilienilor (1969), regia Henri Verneuil.
De asemenea, ne încântă şi astăzi muzica lungmetrajelor: Novecento / 1900, regia Bernardo Bertolucci, Days of Heaven / Zile în Paradis (1978), regia Terrence Malick, The Mission / Misiunea (1986), regia Roland Joffé.
A compus pentru cântăreţi renumiţi, dacă ar fi să-l amintim doar pe Jean-Paul Belmondo - Le Professionnel, cu melodia Chi mai.
Alături de cântăreaţa Joan Baez a scris muzica la filmul Sacco e Vanzetti (1971), regia Giuliano Montando.
Pentru cântăreaţa italiană Elisa Toffoli a compus melodia Ancora Qui.
Muzica sa de film este reutilizată în seriale de televiziune ca: Derrick (1989), filmul de comedie Inspector Gadget (1999), Ally McBeal (2001), The Simpsons (2002), The Sopranos (2001-2002) şi Dancing with les étoiles (2010).
Să ne bucurăm mereu de muzica de film a lui Ennio Morricone!
NOTE
[1] Ennio Morricone (10 noiembrie 1928, Roma - 6 iulie 2020, Roma ) a urmat cursurile Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma, unde a studiat trompeta cu Umberto Semproni, armonia compoziţia şi muzica corală cu Goffredo Petrassi. În 1946 obţina diploma de trompetist. Apoi, în 1952 obţine şi diploma pentru instrumentaţie-aranjamente de fanfară. A scris Musica per archi e pianoforte (1954), Invenzione, Canone e Ricercare per piano ; Sestetto per flauto, hautbois, fagotto, violon, alto et violoncelle (1955), Dodici Variazione per hautbois, violoncelle et piano ; Trio per clarinetto, corno e violoncello ; Variazione su un tema di Frescobaldi (1956); Quattro pezzi per chitarra (1957); Distanze per violino, violoncello e piano ; Musica per undici violini, Tre Studi per flauto, clarinetto e fagotto (1958); şi Concerto par orchestre (1957).
https://en.wikipedia.org/wiki/Ennio_Morricone