În 2020, Ideo Ideis s-a schimbat mult din motivele binecunoscute, se va desfăşura în nouă oraşe diferite şi şi-a schimbat inclusiv modalitatea de selecţie - de la tradiţionala filmare a spectacolului la filmuleţe realizate în izolare, cu câte un membru al familiei - tip colaj.
Alberto Păduraru: Cine eşti, încotro te îndrepţi şi unde aştepţi Ideo 2020?
Anna Maria Elizabeth Epure: Mă numesc Epure Anna Maria Elizabeth, am 18 ani şi sunt elevă la Colegiul Naţional "A.T.Laurian" din Botoşani. Pot spune că încă sunt într-o perioadă de căutare şi nu ştiu exact încotro mă îndrept, dar sunt extrem de entuziasmată şi îmbrăţişez aceste timpuri puţin incerte în care mă aflu. În 2020 aştept Ideo Ideis alături de trupa Drama Club în Botoşani.
A.P.: Când auzeai cuvântul schimbare mai demult - la ce te ducea cu gândul prima dată? La ce te duce cu gândul acum acelaşi cuvânt?
A.M.E.E.: Cuvântul schimbare mă ducea cu gândul la evoluţie sau prosperitate, dar în general nu mă gândeam prea profund la el. În schimb acum, văd schimbarea mai degrabă ca un motiv de a-ţi ieşi din zona de confort. Cred că este foarte important să reuşim să luăm decizii astfel încât să facem cât mai multe lucruri noi care ne vor dezvolta şi cine ştie ce orizonturi ne vor deschide. Ideo e unul dintre puţinele checkpointuri de vară de care e puţin probabil să nu fi auzit măcar odată.
A.P.: Cu ce gânduri aşteaptă oraşul tău experienţa Ideo? Ce zic prietenii, adolescenţii, adulţii?
A.M.E.E.: Având în vedere situaţia actuală, oricine ştie de existenţa acestui festival aşteaptă cu nerăbdare să vadă ce a mai pregătit anul acesta şi cum vor reuşi organizatorii să ne aducă măcar puţin mai aproape de energia cu care am fost obişnuiţi în Alexandria. Prietenii mei sunt majoritatea foarte curioşi, dar trebuie să recunosc că sunt şi câţiva care susţin că 'nu va fi la fel'. Eu sunt conştientă că nici nu are cum să fie la fel, dar cu toate acestea abia aştept. Chiar şi mama aşteaptă foarte mult să vadă ce o să fie.
A.P.: Dacă tot stăm sub semnul schimbării perioada asta, e firesc să vină vorba şi de adaptare. Ce e adaptarea pentru tine, cum funcţionează? Cum ai rezuma experienţa lunilor din urmă - ce simţi că ai pierdut şi ce ai câştigat?
A.M.E.E.: Adaptabilitatea pentru mine înseamnă să fiu capabilă ca în momentele în care nu sunt extrem de sigură pe ce trebuie să fac, să găsesc până la urmă modalitatea cea mai bună astfel încât să duc ce am de făcut până la capăt şi să nu resping posibilitatea unei experienţe noi. Simt că am câştigat foarte multe lucruri datorită pandemiei şi că, mai pe scurt, m-am descoperit pe mine din nou. Dar sunt şi câteva lucruri pe care nu le mai pot recupera oricât de mult aş încerca. De exemplu, aşteptam foarte mult premiera de anul acesta pentru că aveam un rol mai important care speram eu să-mi dea răspunsul dacă aş putea sau nu pe viitor să dau la actorie. Alt lucru pe care simt că l-am pierdut este o parte din timpul pe care îl puteam petrece cu colegii mei de clasă.
A.P.: Dacă ai putea - temporar - să organizezi / reorganizezi tu orice în comunitatea ta (la oricare vrei să te raportezi - şcoală, oraş, grup de prieteni etc.), cu ce ai începe şi de ce? Care e rezultatul ideal al procesului?
A.M.E.E.: Aş începe cu modul în care comunică şi se exprimă oamenii. Cred că problema majoră care există în lumea aceasta este că oamenii nu ştiu cum să zică exact ce simt, ce vor sau ce aşteptări au. Dacă am reuşi să fim curajoşi şi să ne asumăm gândurile, sentimentele şi părerile sau pur şi simplu să ne dăm voie să fim vulnerabili fără să ne pese de ce vor zice ceilalţi, am avea mult mai multe rezultate pozitive în orice ne dorim să facem.
A.P.: Ce îţi lipseşte cel mai mult de la un spectacol de teatru (fizic)? (dacă închizi ochii şi te trezeşti brusc într-o sală plină - care e primul lucru pe care îl simţi?)
A.M.E.E.: Cel mai mult îmi lipseşte să aud şi să simt exact ce vor să transmită actorii. Pe perioada pandemiei am vizionat câteva spectacole online şi trebuie să recunosc că nu se simţea nici pe departe la fel. Dacă închid ochii şi mă trezesc brusc într-o sală plină, simt emoţia oamenilor din jur. Faptul că mă uitam singură la un spectacol şi că nu puteam să împărtăşesc ce simt pe moment mă făcea să simt că un element era lipsă. Ca să nu mai spun de aplauzele de la final care pe mine mă emoţionează extrem de tare. Un like sau un share nu se poate compara (cel puţin pentru mine) cu aplauzele şi recunoştinţa de la finalul unui spectacol.
A.P.: Ce aşteptări ai de la ediţia 2020 a festivalului?
A.M.E.E.: Poate suna foarte mult, dar aştept să văd cum mă va schimba şi anul acesta Ideo pentru că în 2019 a reuşit să mă facă să realizez lucruri despre mine pe care nu cred că le-aş fi realizat de acasă. Aştept să mă distrez alături de trupa mea, să aflu lucruri noi despre ei şi să trăiesc în prezent bucurându-mă de oportunitatea pe care am primit-o.