La mai puţin de două săptămâni de când copia restaurată a La dolce vita a lipit de ecranul TIFF 2020 peste 500 de spectatori, o altă capodoperă felliniană, Le notti di Cabiria, a produs acelaşi impact la Anonimul. În jur de 300 de oameni aşezaţi în zona cu buşteni, special dedicată proiecţiilor, şi alte câteva zeci, poate chiar 100, privind de la distanţă ceva mai mare, de la mesele unde se pot consuma răcoritoare mai mult sau mai puţin alcoolice, au reconstituit în campingul de la Sfântu Gheorghe atmosfera din Piaţa Unirii clujeană. Cele mai intense aplauze de final pentru Giulietta Masina de acolo, din zona de dincolo de buşteni, au venit.
Faza finală a neorealismului din cinema-ul italian, o peliculă alb-negru turnată în 1957, privită de sute de oameni într-un camping de final de Dunăre, într-o noapte din 2020. Încă se aşteaptă scenaristul filmului care să spună aşa poveste!
În noapte
Competiţia de scurtmetraje româneşti a Anonimul 2020 reuneşte titluri, alese de criticul de cinema Ionuţ Mareş, ce sunt proiectate în grupuri de câte 3, în fiecare seară, de la 11 şi jumătate. Din primele 2 calupuri, În noapte, debutul în regie al actriţei Ana Pasti, pare a fi suscitat interesul cel mai mare şi cantitatea cea mai consistentă de aplauze.
21 de minute pentru un road-movie urban, cu o femeie de succes (profesional) şi insucces (pe plan personal) la volan şi un puşti dintr-o familie de săracă pe bancheta din spate. Băiatul (Gabor Bondi) vinde cărţi la KFC-ul din zona mall Băneasa. Femeia (Ana Pasti în triplă ipostază: protagonistă, scenaristă, regizoare) opreşte la drive-in. E noapte, e iarnă, e frig.
Tulburată de discuţia telefonică abia încheiată, purtată cu un bărbat însurat cu altcineva, femeia investighează titlurile cărţilor, apoi i le returnează băiatului împreună cu o bancnotă. Într-un final, se oferă să-l conducă acasă la el, în Ferentari, în cealaltă parte a oraşului.
Pe drum, un incident auto cu un şofer de aceeaşi etnie cu cea a băiatului (singurul episod oarecum strident al unui scenariu altfel atent la nuanţe) şi o nouă convorbire cu bărbatul sus-menţionat sunt singurele intervenţii din exteriorul maşinii în interiorul căreia două singurătăţi se întâlnesc pentru o vreme. Ce determină această improbabilă alăturare între reprezentanţii a două clase sociale ce, teoretic, trăiesc vieţi paralele?
Poate activarea bruscă a instinctului matern al femeii, poate un oarecare sentiment de vinovăţie pe care cei care au posesiuni materiale semnificative şi care încă nu şi-au amanetat conştiinţa îl încearcă în preajma celor care nu au mai nimic, nici măcar şanse, poate o cumplită nevoie de a fi împreună cu altcineva, în carne şi oase, cu un necunoscut despre care intuieşti, totuşi, că te-ar putea înţelege, că te-ar putea asculta, că ţi-ar putea fi alături când taci.
Noaptea din maşina Anei Pasti seamănă cu noaptea din maşina şoferului de taxi (Alex Potocean) din prima parte a Monştri.-lor lui Marius Olteanu. Doi oameni care nu se cunosc merg o vreme cu maşina împreună pe străzile Bucureştiului. Nimic decisiv nu se schimbă în vieţile lor urmare a acestei călătorii. Se trăieşte, doar, un moment de apropiere faţă de o altă fiinţă umană cum pare personajele celor două filme nu au şansa să trăiască prea des.
Băiatul din În noapte se va întoarce în lumea lui marcată şi mâncată de sărăcie (impresionante siguranţa şi şarmul lui Gabor Bondi). Femeia va continua să spere, în singurătate, la fericire. Cei doi nu se vor mai întâlni niciodată, aşa cum şade bine lumilor din marilor oraşe.
În cea mai intensă dintre scene, femeia corectează blajin dezacordurile băiatului. Blazarea din tonul ei cald pare a spune: învaţă cum se vorbeşte corect, o să-ţi folosească în viaţă dacă vrei să reuşeşti. Ca mine. Eu am reuşit. Am reuşit? Ce am reuşit?
Descarcă programul Anonimul 2020 aici..