Al 17-lea Anonimul, desfăşurat integral outdoor, în formulă condensată (4 nopţi în loc 6 zile şi 6 nopţi), s-a încheiat, sâmbătă seară (15 august 2020), cu a doua proiecţie naţională a celui mai recent Cristi Puiu, Malmkrog, precedată de un concert Muse Quartet şi de festivitatea de decernare a premiilor.
La secţiunea autohtonă, preferinţele publicului, exprimate prin vot online, au confirmat previziunile: În noapte, în regia şi scenariul Anei Pasti, a primit premiul pentru cel mai bun scurtmetraj românesc. Celălalt titlu important al secţiunii, Kaïmós (Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secţiunea scurtmetraj la TIFF 2020), regizat şi scris de Sarra Tsorakidis, a primit premiul Ovidiu Bose Paştină.
Secţiunea internaţională a fost câştigată de producţia rusească Leave of Absence, în regia lui Anton Sazonov
Kaïmós
Adică, amar. Al 5-lea scurtmetraj al bucureştencei Sarra Tsorakidis, care acum îşi pregăteşte debutul în lungmetraj, cu Ink Wash, film ce va fi produs de Mandragora şi care va beneficia de finanţare din partea Centrului Naţional a Cinematografiei, câştigată în urma celei de-a doua competiţii organizate în 2019.
Amar, deci. Moartea mamei, vizita grăbită a fiicei emigrate & îndurerate, Eli (Maria Popistaşu), conflictul acesteia cu fratele său (Adrian Ciglenean), contrele / hârjoanele drăgăstos-admirative cu fiica acestuia, Anda (Mădălina Stoica). Priveghiul văduvit de vizita preotului, asezonat cu previzibilele admonestări din partea credincioşilor. Neaşteptata ieşire în oraş a lui Eli şi a Andei. Băruleţul, shot-urile, flirtul, noaptea târziu, dimineaţa de după.
Anda de azi are cam vârsta lui Eli de atunci. De când personajul Mariei Popistaşu a decis să emigreze. Nu ca să urmeze o anume carieră, nu ca să urmeze o anumită iubire, nu ca să scape de oarece probleme materiale. Atunci, de ce?
Căsătorită, având un fiu şi carieră în alt domeniu decât cel pe care îl visa atunci când avea vârsta Andei, Eli traversează o criză de identitate. Decesul aşteptat al mamei nu e decât catalizatorul. Decizia de a emigra, de a ignora pasiunea pentru arhitectură, de a renunţa la ieşirile în oraş, cu toatele sunt puse sub semnul întrebării.
Sarra Tsorakidis creionează toate acestea în doar 28 de minute. E meritul ei, al directorului de imagine Radu Voinea şi al imensei actriţe de cinema care este Maria Popistaşu. Da, ştiu, vorbe mari. Doar că în Kaïmós varietatea de stări prin care îşi poartă personajul, cu economie de mijloace şi sub presiunea majoră a lipsei de timp, e năucitoare. Greu de înţeles de ce sunt aşa de puţine rolurile majore care i s-au oferit până acum.
Nu ştim ce va urma după dimineaţa de după. Dar putem lejer empatiza cu dilemele lui Eli. Căci al lor e prezentul şi al incertitudinii este viitorul, pentru noi toţi, credincioşi sau nu prea, deopotrivă.
Descarcă programul Anonimul 2020 aici..