Cei 11 trăitori, după care i-ar fi lăsat gura apă lui Kusturica când cu pisicile sale, nu se tem nici de ger, nici de arşiţă, molime sau poliţie. Doar "Protecţia Copilului" îi mai pune pe gânduri, căci aceasta are prostul obicei să ameninţe cu preluarea puradeilor şi plasarea lor într-un cadru instituţionalizat, civilizat. Altfel, traiul (dur, pentru noi - normal, pentru ei) merge înainte, nici gând de integrare sau mutare. ONG-urile miloase îşi fac drum pe la câte un Crăciun. Autorităţile (se fac că) dorm. Doar că tevatura asta a celor cu Aria Naturală Protejată începe să mişte şi să rodească. Mai un ministru, mai ditai Prinţul Charles... Gluma se îngroaşă. Pentru ca, la un moment dat, să facă poc, sau trosc, sau buf... destul cu libertatea asta primitivă. Gică trebuie să accepte şi să se lase dus de acolo, cu toată ceata. Mai ales că o doamnă cumsecade, amintind de cocoana din Povestea unui om leneş a lui Creangă, se milostiveşte şi le pune la dispoziţie o casă de locuit. Gata cu spălatul la lighean, cu aerisirea prin pereţi şi linia (de beton a) orizontului văzută prin uşa care nici nu prea e. S-a terminat şi cu haimanalâcul, şi cu clăile de păr ca nişte tufe, şi cu noroaiele, gâştele, păduchii, babeţii, porcul, şobolanii. Adio, libertate!
Ce păcat! Căci Gică devenise un foarte căutat actor de cinema şi TV, te loveai de el cam prin toate filmele şi reportajele despre Balta deloc albă a Văcăreştiului. (Azi s-ar califica şi la Oscar, după noile reglementări). Cum să-i abandoneze tocmai acum, la greu, echipa de filmare a lui Ciorniciuc? Tot înainte! Fundaţiile de tot felul, una mai generoasă ca alta, continuă să ţină aproape. Cu interes, asistenţă, bani... a fost bună şi publicitatea la ceva. Şi corectitudinea politică... Doar că traiul cel nou e şi mai greu de dus, când nu eşti obişnuit cu el - reguli, cerinţe, obligaţii, constrângeri. Defrişarea ţestei lui Vali devine un ritual şi un simbol. Iar camera de filmare e acolo, în spatele lui, cu sharf-ul pus pe oglinda în care, cu fiecare brazdă frizerească, apare noua faţă. Au uşi, ferestre, baie şi closet în casă. Ai zice că... gata, s-au integrat. Da\' de unde? Vizita proprietăresei la locuinţa oferită este un dezastru: afară! Aşa nu se mai poate, gândeşte şi acţionează femeia excedată, cu generozitatea zdravăn poluată, ba chiar avariată de dragii ei beneficiari.
Aoleu!... Groapa nu mai e accesibilă. Unde să apuci? Îi aşteaptă o locuinţă socială a statului (degeaba) pe la dracu-n praznic. Nasol. Abia când se obişnuiseră cu traiul bun şi începuseră să se certe între ei pe probleme de principiu... După fiecare suiş, urmează un coborâş, asta-i viaţa. Şi totuşi, se lasă cu happy end: copiii au mers la şcoală, au început să se acomodeze cu lumea urbană. Gică (nu era să se piardă aşa o vedetă emblematică a locului), este plătit ca ranger, scout sau guide al locului şi al lacului acum ecologizat. Barca din care Vali draghează suprafaţa de apă, culegând gunoaiele, se încarcă şi ea de o simbolistică nu foarte subtilă, dar plină de învăţăminte şi de optimism. Ca reclama de la Adidas Torsion: "Dacă vrei, poţi!"
Ai intrat în horă? Joci! Dintr-un simplu reportaj de serviciu, nu mai puţin de 300 de casete a ajuns să filmeze, în răstimp de 4 ani, echipa tot mai numeroasă a regizorului Radu Ciorniciuc.
Filmul terminat şi deja luat la purtare prin festivalurile internaţionale de gen, e frumos, fluent, expresiv, cu destul umor. Peste toate, el relevă buna comunicare, încrederea, simpatia ce s-a legat între creatori şi eroii lor de poveste. Unii au jucat... ceilalţi nu s-au jucat, luând treaba în serios. Ba chiar mai mult de-atât! Ceea ce genericul final nu mai pomeneşte, din discreţie şi bun simţ, este că, la terminarea poveştii cinematografice, toţi cei implicaţi în această istorie (echipa de filmare, consilierii, ONG-urile) au pus mână de la mână şi au cumpărat o căsuţă cu curte, undeva prin Beverly Hills-ul Ferentarilor, dăruită eroilor care le-au prilejuit filmul. Şi, uite aşa, a parvenit Gică la statutul de vedetă cu profit de pe urma poveştii şi a prestaţiei sale, dimpreună cu numeroasa lui familie! Muzica!
* Scenariul: Producător: Monica Lăzurean-Gorgan. Scenariu: Lina Vdovîi. Imagine: Radu Ciorniciuc, Mircea Topoleanu. Editor: Andrei Gorgan.
** Familia a fost sprijinită de: Valeriu Nicolae, Hannah Slavik, Asociaţia Sens Pozitiv, Friends for Friends Foundation, Save the Children Foundation Romania, Ovidiu Ro, Regina Maria Foundation, Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti, Unicredit Bank, Fundaţia filantropică Metropolis, Centrul de ocrotire al copiilor "Acasă".
Descarcă programul Astra Film Festival 2020 aici..