august 2020
Festivalul de Film Anonimul 2020
În februarie 2013, proiecţia filmului The Kids Are All Right, ce trebuia să aibă loc în cadrul Noului Cinematograf al Regizorului Român din cadrul Muzeului Ţăranului Român, nu s-a mai întâmplat din cauza protestului unui grup de câteva zeci de persoane care se arătau deranjaţi de faptul că protagonistele peliculei erau un cuplu gay. 5 ani mai târziu, tot la MŢR şi tot în februarie, proiecţia altor două filme, 120 BPM (Bătăi pe Minut) şi Soldaţii. Poveste din Ferentari, a fost întreruptă din motive similare.

Dan Chişu a scris scenariul pentru 5 minute, al 7-lea lungmetraj de ficţiune al său, pornind de la incidentele din 2013. Bazându-se pe un fapt real (reacţia tardivă a Jandarmeriei) şi pe unul ficţional (incidentele din sală, derulate pe fondul întârzierii apariţiei autorităţilor, au dus la rănirea gravă a unuia dintre spectatorii filmului, voluntar într-o asociaţie pentru drepturile persoanelor gay), Chişu construieşte o poveste despre prejudecăţi, moravuri, familie, presă, autorităţi, relaţia între generaţii, relaţia între presă şi autorităţi, relaţia între presă şi adevăr, relaţia între oamenii simpli şi adevăr.


Programat iniţial să fie lansat pe ecrane în ultimul weekend din martie 2020, 5 minute şi-a avut primele două proiecţii naţionale abia în august. Mai întâi, la TIFF 2020. Mai apoi, în a treia seară de Anonimul. Unde ritmul alert, jocul actorilor şi curajoasele dileme morale lansate de-a lungul celor 106 de minute, culminând cu o scenă finală năucitoare, au plăcut publicului şi s-au lăsat cu o consistentă porţie de aplauze.

Holban, jandarmul care amână intervenţia (un fel de contre-emploi impecabil asumat de Mihai Călin), e creionat, pe alocuri, în tuşe groase. Limbajul violent homofob (în antiteză cu o încercare sexuală brutală ce stârneşte indignarea soţiei - Elvira Deatcu, un mic star al Anonimul 2020, unde a putut fi admirată şi în două scurtmetraje), invocarea lui Soros, lipsa totală de familiaritate cu mediul digital, terifiantul obicei de a-şi conduce anual fiica adolescentă, Anca (Ana Radu, cu un nou rol excelent, după cel din Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor), la ginecolog pentru un test de verificare a virginităţii (!) nu conturează un portret din cale-afară de simpatic.

Pe de altă parte, acelaşi Holban are un istoric remarcabil de salvări de vieţi omeneşti în situaţii-limită. Cu vorbele directorului televiziunii care anchetează incidentul din cinema (Emanuel Pârvu, memorabil în fiecare cadru) "problema e că omul e cam erou". Replica e adresată vedetei postului / uneori, amantei / subordonatei Liliana Calomfir (Diana Cavallioti, şi ea redivivus pozitiv după Ana, mon amour) pornită într-o cruciadă pentru demascarea dublei măsuri cu care acţionează Holban şi, în general, jandarmeria.

Trăsăturile, interesele şi ţintele presei, creionate şi prin intermediul haioaselor personajele secundare relaxat interpretate de Aida Economu şi Radu Iacoban, se înscriu, până la un anumit punct, într-un portret previzibil. Superficialitatea, goana după senzaţional, lipsa de scrupule în căutarea breaking news, negocierile subterane cu oamenii puterii, sacrificarea adevărului de dragul audienţei sunt teme vast-discutate. Noutatea / Surpriza apare de-a lungul deznodământului spre care conduce tocmai materializarea unuia dintre compromisurile listate mai jos. Acolo e locul, acela e momentul unde firele narative oarecum paralele numite presă şi familie se întâlnesc, producând personajelor şi publicului ample şi serioase tulburări.

La întâlnirea de final, jandarmul lui Mihai Călin se prezintă după o lungă şi dură serie de confruntări (cu fiica sa, cu soţia, cu superiorul, cu colegul de încredere), istovit, năucit, aproape blazat. În acelaşi punct, jurnalista Dianei Cavallioti ajunge stăpână pe sine, capabilă să inventeze noi şi noi metode de maximizare a profitului profesional personal, gata să rupă norii audienţelor cu o nouă realizare răsunătoare. E nevoie de o lavalieră, o strângere de mână, câteva lacrimi şi alte câteva vorbe ca totul să se răstoarne.

Teribila bucată de adevăr căreia personajul lui Cavallioti îi dă click dreapta şi delete apare la finalul unei serii de gesturi care numai adevărul nu căutau. Aşa, ca un fel de lecţie pe care (ne-)o predă întâmplarea celor care credem că zarurile sunt etern măsluite.

Descarcă programul Anonimul 2020 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus