Studii: Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Muzică şi Teatru, specializarea Artele spectacolului
Participă la Gala HOP 2020, la secţiunea Individual, cu Etichete.
Răzvan Rocaş: Cum te-ai descrie din punct de vedere artistic?
Patricia Gavril: Consider că fac parte din ceea ce Eugenio Barba numea Actorul de la Polul Sud.
R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul?
P.G.: Teatrul este o meserie ca oricare alta şi orice meserie poate fi artă, eu am ales teatrul. Şi cu siguranţă el nu poate fi un hobby.
R.R.: Care crezi că sunt calităţile care te recomandă pentru actorie?
P.G.: Camus zicea: Ceea ce e uman în mine nu e ceea ce am eu mai bun. Ceea ce e uman în mine e ceea ce doresc şi, pentru a obţine ce doresc, cred c-aş strivi tot ce-mi stă în cale. Îmi doresc şi muncesc, cred ca asta e cea mai bună calitate a mea, faptul că muncesc.
R.R.: N-a fost un an prea bun pentru teatru într-un cadru cultural şi-aşa instabil: ce te motivează să continui? Ce speranţe ai de la meserie şi de la viitor?
P.G.: Ce mă motivează... asta e o întrebare la care din nefericire nu am un răspuns. Speranţa mea este ca la un moment dat, teatrul să ajungă să se bazeze pe meritocraţie, ca munca şi talentul să fie răsplătite real.
R.R.: Un exerciţiu de imaginaţie/speculaţie: Cum crezi că va arăta teatrul în 6 luni, în 5 ani şi în 20 de ani?
P.G.: În situaţia actuală nu prea pot să am perspective, dar sunt convinsă că teatrul va exista şi va reînvia de fiecare data, exact aşa cum a făcut-o şi până acum.
R.R.: Ce ai păstra şi ce ai schimba la teatrul din ţara noastră?
P.G.: Aş păstra oamenii, care sunt mulţi şi buni. Tocmai viaţa grea ne-a făcut să fim mulţi şi buni. Aş păstra oamenii devotaţi meseriei şi aş schimba ţara.
R.R.: Eşti din nou în ziua admiterii la facultate: ce lucru pe care l-ai învăţat în anii aceştia ai fi vrut să-l ştii de atunci?
P.G.: Sa nu laşi să treacă pe lângă tine şansă după şansă şi mereu să-ţi pui întrebarea dacă eşti sau nu suficient de bună, să fii în locul potrivit la momentul potrivit şi să nu demonstrezi nimănui nimic, să-ţi demonstrezi ţie că poţi, dar să fii sinceră cu tine şi conştientă de nivelul pe care-l ai.
R.R.: Actriţa trebuie să fie o voce activă în problemele actualităţii politice şi sociale ale momentului sau ar trebui să se exprime doar pe scenă?
P.G.: Dacă ai ales să trăieşti în societate, mergi la piaţă, votezi (sper), duci gunoiul, trebuie să fii o voce activă. Toată lumea ar trebui să fie, indiferent de ocupaţie.
R.R: Care sunt punctele tari şi punctele slabe ale noilor generaţii de artişti?
P.G.: Punctele tari sunt că din cauza greutăţilor, muncim şi ne dorim mai mult. Punctele slabe sunt că de multe ori nu avem şansa să fim văzuţi şi ne pierdem.
R.R.: Ce aşteptări ai de la această ediţie HOP? Ce crezi că s-ar putea/ar trebui să se întâmple apoi?
P.G.: Eu mă bucur de faptul că joc pe o scenă profesionistă şi momentul meu este văzut de oameni care contează în viitoarea mea meserie. Atât. Ce o să se întâmple după, nu ştiu, mereu aleg prezentul şi încerc să mă bucur de el.
R.R.: Cât de compatibilă eşti/te simţi cu teatrul-dans?
P.G.: Iubesc teatrul-dans. Nu am făcut asta până acum, dar cu siguranţă, dacă aş putea alege, asta aş face.
R.R.: Cât de des dai scena pentru un loc în mijlocul publicului? Cum se vede un spectacol prin ochii unui actor-spectator?
P.G.: Am văzut acelaşi spectacol şi de zece ori; mereu descopăr ceva nou şi mereu învăţ şi "fur" câte ceva de la actori, fie mari, fie mai mici. Ca actriţă, nu pot vedea un spectacol la fel ca restul oamenilor. Nu pot mă pot bucura pe deplin de spectacol pentru că urmăresc detalii, tehnica actoricească, regia.
R.R.: Cât de relevantă mai este critica de astăzi pentru tine ca actriţă?
P.G.: Teatrul este atât de subiectiv încât nu poţi să ai repere. Un critic de teatru poate spune despre un spectacol că a fost minunat şi un altul că a fost de neprivit. Ce alegi?
R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
P.G.: Mă încântă şi întristează în acelaşi timp că nu sunt singura aruncată în mare; ştiu că teatrul îşi va face curăţenie şi vor rămâne doar cei care îşi doresc şi muncesc cu adevărat. Mă simt confortabil şi ştiu că asta e ceea ce fac eu cel mai bine, asta îmi dă satisfacţie. Nu mă dezamăgeşte nimic până la urmă, doar eu mă pot dezamăgi.
R.R.: O zi, o personalitate: pe cine ai alege şi de ce?
P.G.: Personalitate... hmm. Mi-aş alege colegii în schimbul personalităţilor, ştiu că o reuşim împreună să fim din ce în ce mai buni şi, cine ştie, mai apoi personalităţi.
R.R.: Ce mesaj ai pentru public?
P.G.: Sunt o fată simplă şi sinceră, sper ca într-o zi să ne bucurăm unii de ceilalţi şi să ne apreciem la adevărata noastră valoare.