Pentru a înlesni deschiderea şi desfăşurarea Galei Hop 2020, în ciuda pandemiei, Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti a pus la dispoziţie Spaţiul Amfiteatru. Cu motto-ul ediţiei "Zis şi făcut", tema concursului a rămas ca în 2019: Teatru coregrafic. DansActorul ca fenomen al teatrului actual. Repertoriul artiştilor s-a bazat pe fragmente de text extrase din opera lui Shakespeare, care, recontextualizate, au determinat noi articulări ale mijloacelor de expresie. Selecţia concurenţilor a fost una dificilă. Din 75 au rămas 24 de concurenţi (în total, la Individual şi Grup).
"Însufleţitorul" Galei, Gigi Căciuleanu, a început cu un discurs poetic în prima zi de manifestare teatrală. "Suntem cu picioarele pe pământ şi cu ramurile desfăcute spre cer. Ce poate fi mai frumos? Aşa cum un dansator când sare hop, se desprinde de podea şi se duce cât poate el printre stele, aşa şi un actor, în momentul în care spune cel mai mic cuvinţel, îl apucă pe Dumnezeu de-un picior."
Emoţia resimţită la intrarea într-o sală de spectacol devenea o amintire din ce în ce mai îndepărtată. Din martie 2020, majoritatea teatrelor au optat pentru spectacole on-line, din pricini binecunoscute. Privilegiul de a ne găsi într-un spaţiu fizic (fie el şi doar parţial închis) în scopul vizionării unor momente artistice face ca, pentru câteva ore, virusul să "dispară", dar rămân teama de a nu fi infectat, reţinerea de a îmbrăţişa, normele de distanţare de respectat.
Concursul adresat tinerilor studenţi sau absolvenţi de la Şcolile de Teatru româneşti este un prilej de a nu-şi uita preocupările, exersările permanente, antrenamentele.
Concursul de la secţiunea Individual din prima zi de Gală a început cu Mădălina Muşat, care a prezentat Manifestarea personalităţii multiple la actor. Dexteritate şi sincronizare la început. Teatru în teatru. Schimbare de rol. Mişcări sacadate. Aluzii subtile la folosirea măştii şi la posibilitatea jocului cu acest accesoriu, devenit aproape parte din noi. O schiţă şi o expunere a unui actor care e pălit de tracul scenic, o expunere şi o oglindire a unui actor din timpul repetiţiilor. Greul devine mai apăsător şi aburditatea mai mare prin subtextul replicilor. Parcă mai multă putere scenică, mai multă vână... era binevenită.
Radu Anastas sau concurentul care a adus ploaia la propriu cu momentul ... alege jocul... a schiţat module convulsive prin replici - "Vrei să-mi pui coarne, sfânto, între doamne?" Dualitate între umbră şi fiinţa care nu-i de faţă. Cine înşeală pe cine? Concentrat prin jocul cu propriul sacou. Cu o vorbă în taină, "poate muri".
Claudia Moroşanu, cu expoSURE a reuşit să aducă cer senin, să nu înteţească stropii de ploaie simţiţi de acum pe şira spinării. Pe la mijlocul momentului, consider că a reuşit să capteze atenţia prin charismă şi prin tipul mişcărilor care făceau parte din complexul proces al fizicalităţii dobândite de ea. A devenit mai puternică. Simple plăceri expuse pe scenă. Un corp care a vrut să se integreze unui act artistic după un nivel al expresiei corporale naturale. Comunicarea dintre culorile de pe corp şi imaginea acţiunii intime de a scăpa de rochia albă, aduc transformarea unei nudităţi sensibile şi fireşti, plăpânde şi de impact.
Ileana Ursu cu Eu sunt Iuda!, o prezenţă ademenitoare pentru un soi de Mefisto, cu o voce bine lucrată şi studiată, alterna între precizie şi expresivitate scenică. Pregătită pentru întâlnirea cu "oamenii păcii" şi pentru "desfătarea intelectului". Una dintre cele mai provocatoare prezenţe din seara aceasta. Gestică studiată în profunzime.
Vlad Haneş prin intermediul momentului Sentimentul patologic al răspunderii acute repetă "nu vreau să fiu călău" ca un laitmotiv al reprezentaţiei. Tic-tac-urile aduc cu sine încruntarea şi dorinţa ochilor lui de a face rău. "Aruncă-te pe jos, prefă-te că leşini. Mori" rostite cu turaţie gradată amplifică aşteptarea.
Pe lună, cu Bianca Temneanu şi Iulian Trăistaru, încadraţi la secţiunea Grup, aduce în prim plan o călătorie spre cunoaşterea celuilalt, un drum spre toate zonele modelate din viaţa noastră citadină. Au avut finalitatea autocunoaşterii bine măsluită de mişcarea coregrafică - prin "cuvinte libere."
Prima zi de concurs din cadrul Galei HOP, 2020, a fost despre nişte roluri incomode în care fiinţa umană e supusă speranţei şi deznădejdei, vieţii şi morţii, agresivităţii şi fragilităţii.