Jurnal de voluntar sub nor (VIII) - Undercloud, 2020

Ziua VIII - 18.08.2020

Ultima zi de Undercloud 2020... cum zboară timpul! Parcă ieri era prima şi priveam cu ochi curioşi spectacolul Babel, acea coregrafie impresionantă a lui Arcadie Rusu.

Iar azi a fost seara în care cu toţii ne-am luat la revedere până la anul, de la voluntari, organizatori, artişti şi spectatori.

Dacă Undercloud a început cu spectacole marca Linotip, cu ei se cuvine să se şi încheie. În această seară, în Grădina Muzeului Ţăranului Român, sub cerul înnorat, a avut loc spectacolul Basma Curată în conceptul şi coregrafia lui Arcadie Rusu. Sau, poate, ar fi trebuit să spun BASMa Curată? Pe scenă au mai fost Ioana Marchidan, Teodora Velescu, Oana Zara, Anda Stoian, Simona Dabija, George Pleaşca, Filip Stoica, Răzvan Rotaru, Bogdan Iacob.

Un spectacol de dans contemporan ce-şi are rădăcinile în folclorul românesc. O călătorie realizată prin dans către lumea fabuloasă a basmelor. O sincronizare perfectă. Mişcări complexe. Un concept cu totul inedit. Ursul păcălit de vulpe, Ileana Cosânzeana, Făt Frumos, Greuceanu, Prâslea cel Voinic şi merele de aur, toate au fost reinterpretate şi puse în scenă cu multă minuţiozitate, mult talent, rezultatul fiind unul fabulos. S-a creat o sinteză a personajelor de poveste şi a atributelor fantastice ale acestora şi au fost transpuse în societatea contemporană. Aşa iau naştere, pentru mine, câteva întrebări. Am uitat să apreciem cultura românească, cu basmele, poveştile şi obiceiurile ei? De ce le-am pierdut pe drum? Ar fi, oare, posibil ca, în ziua de azi, Făt Frumos să nu ştie să danseze hora, ci doar dansul "floss"?

Eforturile de a valorifica folclorul romanesc şi tradiţia românească sunt privite adesea ca ceva înjositor, înapoiat, ceva ce nu se poate face decât cel mult sub modelul şi influenţa culturilor străine. Astfel, aceste lucruri au determinat ca unii să aibă un dispreţ inconştient stereotipic faţă de vechea cultură românească şi să nu o valorifice.

Pentru ca românii să aibă valoare, trebuie să valorizeze ceea ce le este specific. După părerea mea, acest spectacol are în vedere acest lucru şi reuşeşte să pună în lumină cultura neamului românesc în lumea de azi şi reuşeşte chiar la nivelul bogăţiei ei, prin reinterpretările unice şi inedite.

Cum arată supereroul tradiţional astăzi? Cine este Făt-Frumos? Unde sunt zmeii? Cum îi putem învinge? Cine va primi în dar mâna Ilenei Cosânzeana, cel ce va doborî balaurul, sau cel ce va dansa?

Acest spectacol de dans contemporan oferă o deconstrucţie atât a realului, cât şi a fabulosului prin estetizarea a ceea ce este comun în basme, dar şi în cotidian. Punerea în scenă a unor singularităţi fizice şi psihologice accentuează frumuseţea şi unicitatea unor aspecte cu care suntem atât de obişnuiţi, că nici nu le mai luăm în seama. Mesajul transmis este aprecierea lucrurilor pe care le primim ca moştenire culturală, preţuirea lor, dar şi amplificarea trăirilor şi eliberarea sentimentelor într-o manieră autentică.

În fond, "dansul contemporan poate fi orice am vrea noi". Şi despre orice am vrea noi.

Aşadar, rămâi cu bine, Undercloud... Ne revedem în 2021!