Un eveniment remarcabil, curajos tonic şi emoţionant.
Timp de aproximativ patru ore, pe site-ul festivalenescu.ro, Concursul Enescu a organizat o conversaţie on line despre frumuseţe. Au răspuns acestei Provocări câţiva artişti şi oameni de cultură ai momentului, printre care s-au aflat: actriţa Ana Ularu, actriţa Maia Morgenstern, poetul şi dramaturgul Matei Vişniec, compozitorul Dan Dediu, artistul plastic Mircea Cantor, producătoarea de film Ada Solomon, soprana Bianca Ionescu, violonistul Alexandru Tomescu, actriţa Medeea Marinescu, dirijorul Tiberiu Soare, pianistul Mihai Ritivoiu, dansatorul şi coregraful Gigi Căciuleanu, criticul de film Irina Margareta Nistor, actorul Marius Manole, jurnalistul de cultură Marius Constantinescu, promotorul de cultură şi fondatorul ARCEN, Edmond Niculuşcă şi directorul executiv al Festivalului Enescu, Mihai Constantinescu.
În deschidere, a fost prezentat videoclipul campaniei (vezi la finalul acestei pagini), excelent realizat, în care vocea actriţei Ana Ularu se auzea clar, ferm, pe fondul muzical al Baladei pentru vioară şi orchestră de George Enescu.
Citând din Oedipul enescian (Omul, omul e mai presus decât chiar soarta!) Mihai Constantinescu a spus că prin menţinerea concursului, toţi artiştii încearcă să ofere publicului cultura de care are nevoie. Desigur, unui interpret, cel mai mult îi lipsesc însă aplauzele auditoriului.
Poetul şi dramaturgul Matei Vişniec a înfăţişat rolul imaginaţiei, cea care poate accesa frumosul, într-un alt mod.
Actriţa Maia Morgenstern, vorbind la figurat, a afirmat, că de fapt, măşti purtăm tot timpul, suntem adepţii unor măşti. Artista a citat pe Platon: viaţa este un vis. Frumuseţea pentru celebra actriţă, înseamnă armonie, echilibru, curiozitate, depăşirea sentimentului de vinovăţie, este anotimpul pentru a asculta, mai mult decât altădată.
Dirijorul Tiberiu Soare a arătat că ceea ce i-a lipsit în lunile din urmă, era motivaţia, acel pentru ce? Simţea că termenele, ca resort psihologic au devenit incerte. Ideea de amânare era una dureroasă. Vorba din popor, Singurul lucru care durează e provizoratul, este acum foarte actuală. Dialogul cu partiturile, lectura, înseamnă pentru acest îndrăgit dirijor, frumuseţe. Ne-a spus că el se aşteaptă la un aflux de public, după acest imens, nemaiîntâlnit hiatus.
În al doilea panel de discuţii, producătorul de film Ada Solomon a vorbit despre solidaritatea de breaslă a cineaştilor, ca lucru pozitiv în această perioadă. Este o formă a frumosului.
Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu l-a citat pe Winston Churchill, care spunea, în timpul războiului: "Dacă tăiaţi bugetul pentru cultură, pentru ce să mai luptăm?" Artistul vorbea despre curaj.
Actriţa Medeea Marinescu a apreciat în această perioadă liniştea, în opoziţie cu vacarmul vieţii. Ne-a vorbit despre urâţenie versus frumuseţe printr-o pildă: sincronia dintre Mineriada din '91- ca hărmălaie şi Festivalul George Enescu 1991 - ca acalmie. Actriţa a spus că pe termen lung, sănătatea unei naţiuni depinde nu numai de vaccinuri, ci de spiritul nostru, de ceea ce înţelegem şi putem simţi. Ne îndeamnă să fim dispuşi să ne reinventăm.
Artistul plastic Mircea Cantor a vorbit despre prezentul care te apăsă, despre căutarea spirituală stringentă şi despre un viitor fără gesturi barieră.
Criticul de film Irina Margareta Nistor a arătat că filmul a fost un fel de colac de salvare în această perioadă. TIFF-ul a dat chiar şi online o parte din filme, ca şi Festivalul de la Râşnov.
Jurnalistul Marius Constantinescu a vorbit despre vulnerabilitate. Avem acelaşi capital de emoţii în această perioadă (panică, prudenţă, frică, faptul că nu ştim multe lucruri). El ne sfătuieşte să punem stop la informaţiile negative, care sunt, din păcate predominante acum.
În al treilea panel, am ascultat cu bucurie şi totodată oarecare tristeţe, experienţa trăită în ultimele luni, de câţiva cunoscuţi artişti interpreţi şi compozitori, toţi animaţi de speranţă, de încredere în menirea artei. Fiindcă, în condiţii de criză, avem cu toţii responsabilitatea de a ne adapta cu graţie, de a acţiona pentru ca viaţa să continue, păstrând în acelaşi timp loc şi pentru frumuseţe şi pentru planuri şi pentru visuri, şi pentru realizarea lor. [1]
Conform zicalei În tot răul există şi un bine, fiecare participant la conversaţie a dezvăluit miracolul primei luni de izolare, când timpul dedicat activităţilor sociale s-a condensat într-un timp individual. Meditaţia, reorganizarea şi găsirea unei scări de valori, a devenit o activitate preponderentă.
În discuţii, s-au făcut comparaţii între un eveniment cultural cu public, în direct şi unul în care auditoriul este doar închipuit. Într-adevăr, magia coexistenţei artist interpret - public aici şi acum nu poate fi înlocuită de nici o tehnologie. Să cânţi la o sală goală este demoralizant. Să faci un rol teatral într-un spaţiu fără public este deprimant. Să dansezi pe un podium la marginea căruia scaunele din sală sunt pustii, este dezolant.
Soprana Bianca Ionescu, manager al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian, a relatat cum artiştii instituţiei au ţinut spectacole pe timpul verii (renunţând la concediu), în aer liber, în faţa clădirii, într-un spaţiu fără copertină, precum şi în faţa Muzeului Naţional de Artă al României. Orchestra a fost redusă însă la doar 27 de instrumentişti.
Violonistul Alexandru Tomescu şi-a povestit trăirea avută cu ocazia recentului concertul de la Timişoara, cu Romanian Chamber Orchestra, dirijat de Cristian Măcelaru, interpretând printre altele Cvartetul în re minor, «Moartea şi fata» de Franz Schubert, în Grădina de Vară Capitol. Pe lângă emoţia inerentă, oricărui concert, s-a confruntat cu iminenţa unei furtuni, cu zgomotul sirenelor maşinilor de Poliţie, al Salvărilor şi nu în ultimul rând, cu larma cauzată de ciorile, care după orele 20, se pregăteau zgomotos de cuibărit. Şi totuşi muzica lui Schubert s-a auzit fără întrerupere, era acolo o alt fel de oscilaţie sonoră, încărcată de omeneasca vibraţie sufletească ce se transmitea direct ascultătorilor.
Actorul Marius Manole a spus că îi pare rău că a mizat totul pe o carte, pe teatru. Pe lângă teatru există în fond viaţă. A redescoperit ce înseamnă timpul. Dar acum nu mai e timp de îngăduinţe. Ne trebuie profesionişti la conducerea Ministerului Culturii.
Compozitorul Dan Dediu a relatat cum a trebuit să-şi modifice partitura scrisă anul trecut, un triplul concert - Brahmsodia, ce urmează să fie interpretat în spectacolul de deschidere a Concursului Internaţional George Enescu, ediţia 2020. A trebuit să reorchestreze lucrarea, reducând numărul artiştilor instrumentişti de la 80 la 35, pentru a se conforma noilor condiţii. De aici, i-a venit mai apoi ideea că, de acum, compozitorii ora trebui să creeze mai multe variante la o lucrare, pentru ca aceasta să poată fi cântată în diferite situaţii. Totodată, Dan Dediu propune ca cei care fac programul stagiunilor viitoare să aibă în vedere şi un repertoriu în care forţe interpretative uriaşe nu se pot utiliza. Mai de grabă un octuor, un dixtuor. Compozitorul a arătat că se face o confuzie între frumos şi derivatele sale. Frumosul este o forţă misterioasă - un atractor straniu - de care avem nevoie şi încercăm să o cunoaştem. Drumul către frumos este de fapt cheia.
Promotorul de cultură Edmond Niculuşcă vorbea despre jurnalul său, în care scria despre coşmarul realităţii. Frumuseţea este o victorie împotriva acestui coşmar. Oraşul este un spaţiu comun al întâlnirii cu celălalt. Spaţiul public s-a lărgit în multe oraşe. Frumuseţea şi sănătatea se conjugă.
O iniţiativă de succes! Aşteptăm Concursul Enescu 2020, cu speranţa că va fi şi de această dată o reuşită, în felul ei de a fiinţa peste aceste vremuri neprielnice.
NOTE
[1] Un manifest de responsabilitate socială şi personală Manifest_#SaveBeautyInLife_CGE_2020
*https://www.festivalenescu.ro/