mai 2021
Concursul International George Enescu, 2020 - 2021
La 23 mai 2021, în sala Ateneului Român din Bucureşti, a avut loc o veritabilă Gală, care a marcat încheierea cu succes a prestigiosului Concurs Internaţional «George Enescu 2020/2021» - o competiţie care este în top cinci mondial.

După desfăşurarea etapei finale, la secţiunea pian, pianista Yeon-Min Park din Coreea de Sud[1] a câştigat Premiul I, cântând spectaculos, dificilul Concert nr. 3 pentru pian şi orchestră în re minor op. 33 de Serghei Rahmaninov.


Yeon-Min Park - Premiul I

 Premiul al II-lea a fost câştigat de Adela Liculescu, din România, care a interpretat sclipitor Concertul nr. 1 în si bemol minor pentru pian şi orchestră, op. 23 de Piotr Ilici Ceaikovski


Adela Liculescu - Premiul II

 Premiul al III-lea a fost câştigat de Marcin Wieczorek, din Polonia, care a interpretat poeticul Concert nr. 1 în mi minor pentru pian şi orchestră, op. 11 de Frédéric Chopin


Marcin Wieczorek - Premiul III

 Cei trei concurenţi au fost acompaniaţi de Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, dirijată de maestrul John Axelrod.


John Axelrod

 Juriul de pian a fost alcătuit din: Cristina Ortiz - Preşedinte, Dana Borşan, Hyoung-Joon Chang, Philippe Dinkel, Peter Jablonski, Andrei Pisarev, Roland Pöntinen, Josu de Solaun şi Tang Zhe. Jurizarea a fost făcută într-un sistem hibrid: şase membri ai juriului fiind prezenţi la Bucureşti, urmărind recitalurile semifinaliştilor în direct, la Ateneul Român, iar trei au vizionat prestaţiile tinerilor muzicieni prin transmisiune online

S-au acordat şi premii speciale. Astfel, câştigătorii premiilor I de la cele trei secţiuni ale Concursului vor cânta în cadrul Festivalului Enescu 2021 şi sunt invitaţi speciali într-un concert, în prestigioasa sala de concerte Musikverein din Viena, în data de 15 octombrie 2021, alături de Slovak Radio Symphony Orchestra, sub bagheta maestrului Yalchin Adigezalov. Premiul este oferit de IMK, prin amabilitatea lui Igor Petrushevski, membru al juriului


De asemenea, dirijorul Finalei de Vioară, maestrul Wilson Hermanto, a oferit un premiu special pianistei Yeon-Min Park, care a fost invitată să participe la ediţia inaugurală a Festivalului de Muzică Vevey Spring Classic, care va avea loc între 29 mai şi 5 iunie 2022, în Elveţia. Această oportunitate oferă privilegiul câştigătorului de a fi mentorat de unul dintre cei mai mari pianişti ai zilelor noastre, Francesco Piemontesi, precum şi şansa de a fi alături de mari muzicieni precum Janine Jansen, Nils Mönkemeyer şi Daniel Müller-Schott.

Trofeul ediţiei din 2020/2021, oferit celor trei tineri muzicieni, este realizat de artista Iulia Năstase, din sticlă prelucrată şi gravată manual, special pentru Concursul Enescu şi inspirat de tema ediţiei, Frumuseţe în Viaţă.

Arhitectura săli şi a scenei Ateneului a fost frumos pusă în valoare de efectele cu lumini colorate, sursele fiind amplasate cu mult bun gust.

Gala de la Ateneu a debutat cu Concertul nr. 1 în si bemol minor pentru pian şi orchestră, op. 23 de Piotr Ilici Ceaikovski, interpretat de Adela Liculescu.


 Pianista a oferit publicului şi internauţilor o viziune plină de fast, energie tinerească şi virtuozitate pianistică, a acestui foarte cunoscut concert. Pe parcursul celor trei părţi tradiţionale (Allegro non troppo e molto maestoso - Allegro con spirito; II. Andantino semplice - Prestissimo - Tempo I şi III. Allegro con fuoco - Molto meno mosso - Allegro vivo ), se putea percepe dezinvoltură în mişcările instrumentale, o tehnică excelentă - supleţe, claritate, coordonare a mâinilor, agilitate, pedalizare adecvată, emisie controlată în toate intensităţile - precum şi o utilizare bine gândită a mijloacelor expresive, pentru redarea stilemelor romantice ceaikovskiene.

 De la acordurile introductive din deschiderea concertului, expuse luminos în tonalitatea re bemol major, ca o structură formală independentă, trecând prin temele - amintind de cântece populare ucrainiene (O, corbii, corbii şi o corbie neagră), trecând la inspirata chansonette franceză Il faut s'amuser, danser et rire (Trebuie să ne amuzăm să dansăm şi să râdem), din partea a doua, secţiunea centrală,


sau din nou la un cântec ucrainean, Vyidy, vyidy, Ivanku (Ieşi, ieşi Ivanka) drept temă principală a finalului - totul era încărcat de spiritualitate şi vitalitate debordantă, precum şi de un lirism profund.

Adela Liculescu radia bucurie, speranţă şi dor. Cânta extrem de atentă la detalii. Urmăream execuţia unui tril dublu, cu sonoritate de argint.


 Are priză la public, transmite stările sufleteşti cu mare convingere şi generozitate. Degetele ei zboară pe clapele pianului la viteza gândului, iar gândul ei devine fulg. Am sesizat privirea fulgerătoare a solistei către dirijorul John Axelrod, intrigată de un infim decalaj de tempo al orchestrei. Da, un adevărat solist aude tot ce se cântă în jur şi chiar dincolo de materie.

Aplauzele publicului au inundat sala, la încheierea generosului cadou muzical oferit de artiştii de pe scena Ateneului

A urmat Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră în re minor, op. 33 de Serghei Rahmaninov, interpretat de Yeon-Min Park.


 Ea a optat în etapa finală a competiţiei de la Bucureşti, pentru Concertul nr. 3, considerat a fi unul dintre cele mai complexe sub aspect tehnic, din repertoriul pianistic (Josef Hofmann, pianistul căruia Rahmaninov i-a dedicat lucrarea, nu l-a cântat în public niciodată, afirmând că, din cauza dificultăţii, acesta nu e de el). Compus în 1909, la Dresda, concertul a avut prima audiţie în data de 28 noiembrie a aceluiaşi an, la New-York, avându-l ca solist pe însuşi Serghei Rahmaninov, alături de New-York Orchestra, dirijată de Walter Damrosch[2].

Yeon-Min Park a cântat la Bucureşti, excepţional acest concert. Ea are o pianistică formidabilă: virtuozitate, sensibilitate, imaginaţie, exprimare comprehensibilă, logică diferenţiere a planurilor sonore, diversificare dinamică şi timbrală, putere de a transmite trăirile, personalitate interpretativă, capacitate de a crea timp artistic şi o gândire muzicală evoluată.

Impresionant cântată a fost Dezvoltarea formei de sonată din Allegro molto, unde - într-un fragment cu valenţă de canon - mâna stângă şi cea dreaptă executau figuri suprapuse. După Cadenţa solistică, cu zone culminante feroce, intervenţia flautului, oboiului, clarinetului şi a cornului, pe arpegiile delicate ale pianului liniştesc discursul muzical. În Intermezzo, partea a doua, savuram variaţiunile temei, iniţial cântate de orchestră, iar apoi de către pianul solist. Ici colo, se recunoşteau motive melodice din Concertul nr. 2 al lui Rahmaninov. Violent, aşa cum cere retorica muzicală în acel loc, a fost redat şi pasajul pianului, cel care face trecerea către partea a treia a Concertului, scris în alla breve. Multe teme reveneau variate, iar în final, cele patru sunete se distingeau precum o semnătură muzicală a compozitorului

Excelent acompaniamentul orchestral, cu o partitură densă şi foarte pretenţioasă, pe care dirijorul John Axelrod a transformat-o în muzică vie

În Finala concursului de pian, l-am ascultat apoi, pe Marcin Wieczorek, din Polonia, care a interpretat Concert nr. 1 în mi minor pentru pian şi orchestră, op. 11 de Frédéric Chopin.



Mă aşteptam de la acest tânăr pianist polonez la o versiune adânc poetică a Concertului scris de Chopin. Ceva din inefabilul lucrării inspirate (în special Largetto-ul) de marea iubire a compozitorului (la 19 ani ) pentru soprana Konstancja Gładkowska nu se simţea a fi prezent în cântul lui Marcin Wieczorek. Şi nu mă refer aici la mimica teatrală, ci la frazare, agogică, dinamică şi emisie, ce s-ar fi cerut îmbibate de trăiri autentice, care să provină din imagini ce rulează în minte, mai ales că partitura orchestrală de acompaniament la acest concert este mai simplă şi gândită să lase solistului libertate de exprimare sonoră. Chopin este cel care a introdus de altfel, conceptul de ornamentaţie funcţională.

Despre Romanza, partea mediană a concertului, însuşi Chopin spunea : "Nu ar trebui să creeze un efect puternic; este mai mult o poveste de dragoste, calmă şi melancolică, dând impresia că cineva priveşte cu blândeţe spre un loc care evocă o mie de amintiri fericite. Este un fel de visare cu lumină de lună, într-o seară frumoasă de primăvară"[3]

Posesor al unei bune tehnici, pianistul polonez a interpretat cu avânt partea a treia a concertului, cu acea temă conţinând un ritm de Krakowiac, plină de vervă şi umor (scherzando)

Aplauzele publicului au evidenţiat aprecierea calităţilor acestui pianist

Aşadar, marii câştigători ai celor trei secţiuni sunt: violoncelistul Jaemin Han, din Coreea de Sud (cel mai tânăr câştigător din istoria Concursului Enescu - în vârstă de doar 15 ani), violonistul Valentin Şerban din România şi pianista Yeon-Min Park din Coreea de Sud.

 

 Efortul artiştilor Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu de a acompania trei finale, cu nouă solişti şi trei dirijori, susţinând într-un interval foarte scurt acompaniamente ale unor mari concerte instrumentale, a fost unul imens şi merită a fi apreciat, mai ales că din cauza pandemiei ansamblul orchestral a fost mai restrâns.



Desfăşurarea Concursului George Enescu - ca o platformă internaţională de lansare pentru viitorii muzicieni de marcă ai lumii şi de promovare a compoziţiilor marelui muzician român în rândul noii generaţii de artişti din toată lumea şi-a atins ţelul şi la această ediţie 2020/2021.

Felicitări muzicienilor, concurenţilor, membrilor juriilor şi organizatorilor!

NOTE:
[1] festivalenescu.ro/2020/concurenti-pian/yeon-min-park
În etapa semifinală, pianista Yeon-Min Parck a cântat: Suita nr. 2 în re major, op. 10 «Des cloches sonores» de George Enescu şi Sonata nr. 2 în si bemol minor, op. 36 de Serghei Rahmaninov. În etapa a doua a interpretat: Sonata nr. 6 în fa major, op. 10 nr. 2 de Ludwig van Beethoven şi Sonata în si minor, S. 178 de Franz Liszt; în prima etapă a cântat: Preludiul şi Fuga în do diez minor, WTC II de Johann Sebastian Bach, Sonata în fa major, Hob. XVI: 23 de Joseph Haydn, Studiul op. 10 nr. 4 de Frédéric Chopin şi Studiul nr. 5 «pentru octave» de Claude Debussy.

 [2] Cel care a popularizat Concertul nr. 3 de Rahmaninov, a fost celebrul pianist american de origine rusă, Vladimir Horowitz.
 [3] Beggerow, Alan: Chopin - Concerto pour piano no 1 en mi mineur. Réflexions musicales

 * fotografiile nr. 6, 11, 12 şi 13 de Andrei Gândac.


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus