Valentin Şerban din România, în vârstă de 31 de ani, este câştigătorul Concursului
de vioară George Enescu, ediţia 2020-2021. În Finala
competiţiei, care s-a desfăşurat la 19 mai, la sala Ateneului Român, Valentin
Şerban a cântat cu virtuozitate Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor,
op. 47 de Jean Sibelius, acompaniat de Orchestra Filarmonicii George Enescu
din Bucureşti, dirijată de Wilson Hermanto din Indonezia.
Violonistul Valentin Şerban - Premiul I
Premiul II a fost acordat violonistei Jaewon Wee, în vârstă de 21 de ani, din Coreea de Sud, care a interpretat cu un sunet de foarte bună calitate Concertul în re major pentru vioară şi orchestră, op. 77 de Johannes Brahms.
Premiul III, a fost câştigat de Tassilo Probst, în vârstă de 19 ani, din Germania, care a interpretat Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski.
Toţi cei trei concurenţi din finală au cântat acompaniaţi de Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, dirijată de Wilson Hermanto, din Indonezia.
Juriul a oferit, de asemenea, un Premiu Special, pentru cel mai bun acompaniator al Sonatei pentru pian şi vioară nr. 2 în fa minor, op. 6 de George Enescu, pianistului Alberto Ferro, cel care l-a acompaniat în semifinală pe violonistul italian Giuseppe Cardaropoli.
La festivitatea de premiere s-au acordat şi câteva premii speciale puse la dispoziţie de dirijorul şi violonistul Eduard Schmieder, membru al juriului ediţiei de anul acesta a Concursului Internaţional George Enescu. Astfel, organizatorii iPalpiti Festival of International Laureats 2021 (Los Angeles, SUA) au acordat finaliştilor Tassilo Probst şi Jaewon Wee şansa de a susţinere recitaluri în săli de concerte renumite, precum Disney Concert Hall. Festivalul are ca scop susţinerea tinerilor muzicieni sub 30 de ani, cu un talent deosebit.
De asemenea, a fost acordat şi un premiu special, oferit de Academia Kronberg, celui mai tânăr finalist de la secţiunea Vioară, Tassilo Probst, în vârstă de 19 ani.
Câştigătorii premiilor I de la cele trei secţiuni ale Concursului George Enescu, sunt invitaţi speciali, într-un concert în prestigioasa sala de concerte Musikverein din Viena, în data de 15 octombrie 2021, alături de Slovak Radio Symphony Orchestra, sub bagheta maestrului Yalchin Adigezalov. Premiul este oferit de IMK, prin amabilitatea lui Igor Petrushevski, membru al juriului.
Preşedintele Juriului de vioară, Dmitry Sitkovetsky, a anunţat rezultatele pe scena Ateneului Român, la sfârşitul Finalei, din 19 mai 2021. Alături de acesta, din juriul de specialitate au făcut parte Remus Azoiţei, Koichiro Harada, Silvia Marcovici, Mihaela Martin, Igor Petrushevski, Eduard Schmieder şi Krzysztof Wegrzyn. Jurizarea a fost făcută într-un sistem hibrid: şase membri ai juriului sunt prezenţi la Bucureşti, urmărind recitalurile semifinaliştilor în direct, la Ateneul Român, iar doi au vizionat prestaţiile tinerilor muzicieni, prin transmisiune on line.
Trofeul ediţiei din 2020-2021, oferit celor trei tineri muzicieni, este realizat de artista Iulia Năstase din sticlă prelucrată şi gravată manual, special pentru Concursul Enescu şi inspirat de tema ediţiei, Frumuseţe în Viaţă.
Numerosul public aflat în sala Ateneului Român, precum şi mulţi internauţi, au ascultat mai întâi pe solistul Tassil Probst, cântând Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski. Tânărul violonist a evoluat mai puţin bine în această etapă; s-a putut percepe o anume agitaţie interioară perturbatoare, care a făcut ca versiunea interpretativă şi mai ales colaborarea cu ansamblul orchestral să aibă unele sincope, sub aspectul sincronizării intenţiilor, în special cele vizând tempo-ul. Nici dirijorul Wilson Hermanto nu a reuşit să controleze în mod satisfăcător aparatul orchestral, rezultând, în mai multe rânduri, decalaje. Uneori, suflatorii de lemn nu au preluat într-un dialog muzical, suficient de atent frazarea şi mişcarea solistului (mai ales în partea a II-a Canzonetta-Andante). Acest concert de vioară romantic, scris de P.I. Ceaikovski în anul 1878, este unul foarte cunoscut şi totodată pretenţios, sub aspect tehnic şi agogic, având o durată destul de mare (aproximativ 35 de minute); între ultimele două părţi se cântă fără pauză. O etapă finală a unui concurs de interpretare instrumentală testează inclusiv capacitatea solistului, dincolo de susţinerea partiturii sale, modul în care acesta colaborează şi, mai cu seamă, domină pe artiştii care construiesc ţesătura armonică şi ritmică a discursului muzical complex. Cu unele excepţii (Simfonia spaniolă pentru vioară şi orchestră de Eduard Lalo, Simfonia concertantă pentru vioară, violă şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart), în care aspectul simfonic prevalează, majoritate concertelor sunt gândite, punând în prim plan solistul, ca pe o vedetă. Astfel, este necesară şi o anume experienţă concertistică, dar şi o contopire empatică între participanţi (solist, dirijor, orchestră), pentru ca mesajul artistic către public să fie unul comprehensibil şi emoţionant.
A urmat Valentin Şerban, cântând Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor, op. 47 de Jean Sibelius. Lucrarea a dost compusă în 1904 şi revizuită în anul următor. Aflat într-o excelentă formă, şi evoluând ascendent de la etapă la etapă [1] în prestigiosul Concurs Internaţional George Enescu, concurentul român Valentin Şerban a entuziasmat prin virtuozitate, sonoritate penetrantă, de bună calitate, cât şi prin inteligenţa muzicală demonstrată în procesul construcţiei arhitecturii formale a fiecărei părţi a concertului. Înţelegerea faptului că în prima mişcare, Allegro moderato, Cadenţa solistică reprezintă tocmai secţiunea de Dezvoltare a formei de sonată - şi ca atare, tensiunea din Expoziţie necesită a fi condusă cu o continuă prefacere a substanţei filonului tematic, pentru ca revenirea ideii muzicale iniţiale în Repriză să aducă o anume împăcare cu destinul acestei muzici nordice - această iscusinţă a a lui Valentin Şerban a avut ca rezultat apropierea de frumuseţea muzicii lui Sibelius. Împreună cu orchestra solistul transmitea ascultătorilor bucuria. A reuşit să domine de la bun început orchestra, iar experienţa sa multiplă (concert-maestru al Orchestrei de Tineret) a compensat unele inabilităţi ale dirijorului. Acea secvenţă arcuită, de octave apogiate, descendent, poco a poco stringendo, din prima parte, realizată cu o agogică fermecătoare şi urmată de lanţul de triluri cu interferenţe motivice polifonice marcante, în duble coarde, a fost o reuşită interpretativă. din păacate, a existat însă şi o zonă de instabilitate cu decalaje între solist şi orchestră, la Coda părţii I, Allegro molto vivace. În partea mediană a concertului, Adagio di molto, tema de pe coarda gravă a viorii avea lirismul şi liniştea unui moment meditativ recitat cu un sunet plin. În Finalul concertului, Allegro ma non tanto, dincolo de strălucitoarele pasaje de mare dificultate, în staccato, cu terţe în duble coarde, Valentin Şerban a 'alergat' entuziasmant şi i-a luat cu el pe toţi muzicienii, insuflându-le o puternică stare sufletească de satisfacţie a învingătorului. Spectaculoasele arpegii rapide, executate cu velocitate şi o mare siguranţă, exacerbau aspectul acrobatic al fluxului sonor solistic. Culorile se schimbau inspirat, în momentele de revenire a temei, în diferitele tonalităţi. Frumos a sunat momentul în care se ivea acel pasaj acordic cu tentă sardonică. Iar formulele obsedante dactilice de la violoncel şi contrabas se auzeau bine conturate, deasupra cărora vioara solistă, în legato, înşira nişte perle sonore, escaladând o scară în durate egale de şaisprezecimi. Excesele romantice, răbufneau la tot pasul: crescendo possibileş din încheierea Finalului, cu acele valuri - după care se ajunge la un liman pe tonica re - au stârnit aplauzele publicului şi ale artiştilor din ansamblul orchestral, care răpăiau din picioare pe podium, în semn de admiraţie pentru solist.
Ultima concurentă din seara etapei finale de la secţiunea vioară a fost, Jaewon Wee, care a interpretat Concertul în re major pentru vioară şi orchestră, op. 77 de Johannes Brahms. O violonistă admirabilă, cu un sunet cald, fin timbrat şi o tehnică foarte bună, pe care a demonstrat-o în semifinală, cântând excepţional, lucrarea solo, de dificultate transcendentală a lui Heinrich Wilhelm Ernst, Piesă de concert, Variaţiuni pe o temă populară irlandeză, "The Last Rose of Summer" (Ultimul trandafir al verii).
În finala Concursului Enescu 2021, Jaewon Wee a impresionat prin sculptarea fiecărei idei muzicale brahmsiene, având o grijă extremă faţă de emisia sonoră. Ea a adus candoare, seninătate şi dorinţa de a fi perfectă, precum un vas de porţelan oriental, mai ales în partea a doua, Adagio în fa major, a Concertului op 77 de Johannes Brahms. Ceva din spectrul timbral al celebrului violonist Itzhak Perlman, era prezent în sunetul viorii ei (probabil influenţa Şcolii Juillard, unde Jaewon Wee este masterandă). Violonista prelua tema principală, îndelung expusă de oboi, aurind-o prin vibrato-ul şi maniera trăsăturii sale de arcuş, generând fraze de o continuitate calmă, sugerând imponderabilul. În partea a III-a, Allegro giocoso, ma non troppo vivace, tema iniţiată de vioara solistă, în terţe, cu duble coarde, aducea o atmosferă festivă. Poate că acel aspect temperamental, provenind din muzica maghiară, n-a rezonat aici îndestul în cântul lui Jaewon Wee. Încărcătura tensională putea fi dozată altfel, iar accentele mai tăioase ar fi fost oportune. Colaborarea cu ansamblul orchestral şi dirijorul, a fost una, în general, bună.
Aplauzele îndelungate ale publicului din sala Ateneului Român au răsplătit o evoluţie admirabilă de-a lungul competiţiei, a violonistei Jaewon Wee.
Sunt convins că membrilor juriului le-a fost greu să stabilească învingătorul de la secţiunea vioară, deoarece fiecare cincurent, în felul său, a cântat magnific, s-a luptat cu sinele, cu piscurile repertoriului acestui instrument, atât de drag lui George Enescu. Fiecare a îndrăznit, până la limita maximă a trăirii sale, să dezvăluie frumosul prin arta sunetelor. Ei merită aplauzele, dragostea şi speranţa noastră, de a-i vedea cât mai curând împliniţi în cariera aleasă.
NOTE
*Fotografii de Andrei Gândac (nr. 1 şi nr. 6).
[1] În semifinală, violonistul Valentin Şerban a cântat Johannes Brahms - Sonata nr. 3 în re minor, op. 108; George
Enescu - Sonata nr. 2 în fa minor. op. 6 şi Henryk Wieniawski - Variaţiuni
pe o temă originală, op. 15. În etapa a doua a cântat Ludwig
van Beethoven - Sonata nr. 7 în do minor, op. 30 nr. 2, George Enescu- Lăutarul
din Suita Impresii din copilărie op. 28, Fantezia pentru vioară şi pian de Schumann/Kreisler,
iar în prima etapă a interpretat Johann Sebastian Bach - Ciaccona din Partita
a doua solo, în re minor, Wolfgang Amadeus Mozart - Concertul nr. 5 în
la major, K.V. 219 şi Niccolò Paganini - Capriciul op. 1, nr. 17.