Studii: Universitatea de Arte din Târgu Mureş, Master anul 1
Participă la Gala HOP 2020, la secţiunea Individual cu ...alege jocul...
Răzvan Rocaş: Cum te-ai descrie din punct de vedere artistic?
Radu Anastas: Un pasionat de teatru şi dans care se încăpăţinează să găsească bucuria şi jocul în tot ce-şi propune să facă.
R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul?
R.A.: Teatrul e un spaţiu necesar care reuşeşte şi are puterea să formeze pentru câteva ore o comunitate, o comunitate care vibrează la fel, o comunitate care se deconectează de la problemele exterioare şi participă la un schimb de energie dintre actori şi spectatori.
R.R.: Care crezi că sunt calităţile care te recomandă pentru actorie?
R.A.: Spiritul ludic, perseverenţa, umorul.
R.R.: N-a fost un an prea bun pentru teatru într-un cadru cultural şi-aşa instabil: ce te motivează să continui? Ce speranţe ai de la meserie şi de la viitor?
R.A.: Dorinţa de a juca, de a crea, de-a face ceea ce-mi place şi în ce cred cu adevărat. Nu cred că au existat vreodată vremuri bune pentru artă, în general, în care puteai să obţii ceva foarte uşor. E nevoie de muncă, încredere, răbdare şi multă pasiune în ceea ce faci şi sunt convins că vei reuşi să-ţi atingi scopul.
R.R.: Un exerciţiu de imaginaţie/speculaţie: Cum crezi că va arăta teatrul în 6 luni, în 5 ani şi în 20 de ani?
R.A.: Vă arăta la fel de interesant ca astăzi, cu lucruri frumoase şi mai puţin frumoase. Totuşi, cred că această perioadă a tras un semnal de alarmă şi sunt convins că în viitor prezenţa şi comercializarea spectacolelor în online va fi una mai mare. La fel, cred că se va acorda o atenţie mai mare procesului de filmare a spectacolului, cât şi post-producţiei pentru a asigura o calitate bună.
R.R.: Ce ai păstra şi ce ai schimba la teatrul din ţara noastră?
R.A.: Cred că spaţiul teatral e oarecum izolat şi aş schimba acest lucru, în sensul în care să aibă loc co-producţii cu teatre şi actori din afară, din alte ţări. E important schimbul de experienţă cu celelalte şcoli de teatru şi astfel ar putea să apară oportunităţi noi şi pentru actorii noştri.
R.R.: Eşti din nou în ziua admiterii la facultate: ce lucru pe care l-ai învăţat în anii aceştia ai fi vrut să-l ştii de atunci?
R.A.: Nu aş schimba nimic, frumuseţea în meseria asta e să te laşi surprins, nu să vii cu temele făcute, ci să descoperi jocul şi să trăieşti aceste experienţe oricum ar fi ele, pentru că cea mai frumoasă parte în meseria asta e călătoria, şi nu destinaţia.
R.R.: Actorul trebuie să fie o voce activă în problemele actualităţii politice şi sociale ale momentului sau ar trebui să se exprime doar pe scenă?
R.A.: Nu ar trebui să rămânem indiferenţi la tot ce ne înconjoară şi e bine să luăm o poziţie activă în problemele sociale.
R.R: Care sunt punctele tari şi punctele slabe ale noilor generaţii de artişti?
R.A.: Îmi place să cred că facem parte dintr-o generaţie care încă fierbe pe interior, care încă are ceva de spus, şi flacăra aia ne împinge să urcăm pe scenă. La cealaltă extremă, aş enumera lipsa de încredere, faptul că nu avem răbdarea necesară şi tendinţa de a fi mereu nemulţumiţi.
R.R.: Ce aşteptări ai de la această ediţie HOP? Ce crezi că s-ar putea/ar trebui să se întâmple apoi?
R.A.: E o ediţie importantă pentru că e al doilea an consecutiv cînd HOP-ul vorbeşte despre teatru- dans. În lumina reflectoarelor se poate vedea dorinţa şi pasiunea tinerilor actori de a face şi a avansa în direcţia teatrului-dans, astfel poate vom reuşi să vedem pe scenele româneşti mai multe spectacole de genul acesta.
R.R.: Cât de compatibil eşti/te simţi cu teatrul-dans?
R.A.: Dansul e ceva din care mă hrănesc oricând, mă ajută să mă regăsesc şi să mă inspir ori de câte ori am nevoie. De când am îmbrăţişat actoria cu dansul sunt fericit să trăiesc senzaţii noi de fiecare dată.
R.R.: Cât de des dai scena pentru un loc în mijlocul publicului? Cum se vede un spectacol prin ochii unui actor-spectator?
R.A.: Destul de rar, din păcate; din lipsă de timp nu reuşesc să ajung la spectacole, dar mă bucur de fiecare dată când văd un spectacol bun, pentru că reuşesc să văd şi să descopăr lucruri frumoase pe scenă dintr-un alt unghi, din cel al spectatorului.
R.R.: Cât de relevantă mai este critica de astăzi pentru tine ca actor?
R.A.: Este relevantă prezenţa formatorilor de opinie în spaţiul cultural pentru că e un ochi format din exterior. Un feedback obiectiv este binevenit oricând şi astfel ne ajută şi pe noi să devenim mai buni în această meserie.
R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
R.A.: Îmi oferă satisfacţie procesul de creaţie din timpul repetiţiilor, glumele şi nebuniile trăite alături de colegii mei. Nu-mi place şi mă întristează atunci când se întâmplă, câteodată, ca după o perioadă îndelungată în care investeşti efort, timp, energie într-un proiect, realizezi că nu toată lumea e pe aceeaşi frecvenţă de undă cu tine şi rezultatul este sub aşteptările pe care le ai.
R.R.: O zi, o personalitate: pe cine ai alege şi de ce?
R.A.: O zi de repetiţie cu dansatorul şi coregraful Ohad Naharin. E o personalitate care mă inspiră prin spectacolele sale şi mai ales prin procesul lui de creaţie şi aş fi un mare norocos să fac parte din echipa lui măcar pentru o zi.
R.R.: Ce mesaj ai pentru public?
R.A.: Să fie sinceri cu noi şi să ne susţină în continuare pentru că nu vor rămâne dezamăgiţi de eforturile noastre artistice.