Studii: Facultatea de Teatru şi Film, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Specializarea Artele Spectacolului (Actorie), clasa Miklós Bács, Irina Wintze, Camelia Curuţiu, Tudor Lucanu, Ciprian Scurtea
Participă la Gala HOP 2020, la secţiunea Grup, cu Conflictual
Răzvan Rocaş: Cum te-ai descrie din punct de vedere artistic?
Andrei Mărcuţă: Cred că persoanele care activează în mediul artistic trebuie să fie reprezentate de produsul artistic conceput de ele. Nu cred într-o autocaracterizare directă, care oricum de cele mai multe ori nu se potriveşte cu acţiunile reale ale persoanei în cauză.
R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul?
A.M.: Teatrul este o artă cumulativă, aşadar graniţele îi pot părea neclare. În orice caz, omul şi imaginaţia acestuia îi sunt indispensabile. Cât despre ce este sau ce nu este, teatrul obligatoriu trebuie să conţină fie un monolog (nu doar scris), fie să surprindă relaţia dintre două personaje.
R.R.: Care crezi că sunt calităţile care te recomandă pentru actorie?
A.M.: Imaginaţia şi curajul.
R.R.: N-a fost un an prea bun pentru teatru într-un cadru cultural şi-aşa instabil: ce te motivează să continui? Ce speranţe ai de la meserie şi de la viitor?
A.M.: Dacă a fost sau nu un an bun depinde de fiecare practician şi teoretician în parte. Pentru mine a fost şi, în continuare, este bun pentru că numărul rezultatelor şi a reuşitelor nu a fost nicidecum afectat negativ de această pandemie, motivaţia rămânând aşadar neatinsă. Speranţele, pentru mine, sunt strâns legate de acţiunile mele din prezent. Nu pot spera la bine dacă nu fac nimic pentru a ajunge în punctul spre care tind.
R.R.: Un exerciţiu de imaginaţie/speculaţie: Cum crezi că va arăta teatrul în 6 luni, în 5 ani şi în 20 de ani?
A.M.: N-am idee. Teatrul cred că va fi aşa cum vom fi noi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla cu mine peste şase luni, deci nici despre teatru nu ştiu multe. Sper doar să fim cel puţin la fel de sănătoşi.
R.R.: Ce ai păstra şi ce ai schimba la teatrul din ţara noastră?
A.M.: Aş păstra dorinţa unora de a face lucruri de calitate şi aş scădea din numărul premierelor anuale. Aş acorda un timp mai lung de repetiţie pentru crearea unui spectacol.
R.R.: Eşti din nou în ziua admiterii la facultate: ce lucru pe care l-ai învăţat în anii aceştia ai fi vrut să-l ştii de atunci?
A.M.: Concurezi doar cu tine.
R.R.: Actorul trebuie să fie o voce activă în problemele actualităţii politice şi sociale ale momentului sau ar trebui să se exprime doar pe scenă?
A.M.: Nu cred că se exclud, în sensul în care fabulele există de secole. Mi-aş dori, în schimb, ca actorul să nu fie confundat cu cetăţeanul.
R.R.: Care sunt punctele tari şi punctele slabe ale noilor generaţii de artişti?
A.M.: Accesul la informaţie e unul din punctele tari, însă uşurinţa cu care poate fi accesată ne însingurează şi ne creează o stare de comoditate care inhibă uneori dorinţa de a face.
R.R.: Ce aşteptări ai de la această ediţie HOP? Ce crezi că s-ar putea/ar trebui să se întâmple apoi?
A.M.: Ideal ar fi să ne vadă directori de teatru şi regizori şi să ne ofere contracte. Realist vorbind, vedem. În primul rând contează cum ne facem noi treaba.
R.R.: Cât de compatibil eşti/te simţi cu teatrul-dans?
A.M.: Noi, absolvenţii de la clasa domnului profesor Bács Miklós, am avut şansa de a lucra cu Andrea Gavriliu, fapt care m-a apropiat de această lume a teatrului-dans, m-a făcut să mă simt confortabil în această zonă şi mi-a stârnit dorinţa de a căuta.
R.R.: Cât de des dai scena pentru un loc în mijlocul publicului? Cum se vede un spectacol prin ochii unui actor-spectator?
A.M.: Când activez în acest domeniu nu consider că "dau scena pentru un loc în mijlocul publicului". Ambele perspective fac parte dintr-un întreg pe care trebuie să îl privim, să îl înţelegem şi să îl iubim.
R.R.: Cât de relevantă mai este critica de astăzi pentru tine ca actor?
AM.: Cred că fiecare dintre noi este curios să ştie ce s-a scris sau ce s-a vorbit despre el. Datoria noastră este să nu negăm critica din prima, ci să o analizăm şi să vedem dacă ne este utilă sau nu.
R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
A.M.: Mă încântă castingul luat, finalul de repetiţie productivă şi veştile bune, în general. Mă întristează trezitul prea de dimineaţă. Satisfacţia vine din munca fructificată într-un produs reuşit, în timp ce dezamăgirea reprezintă exact opusul.
R.R.: O zi, o personalitate: pe cine ai alege şi de ce?
A.M.: John Frusciante după ce a scos împreună cu trupa lui Blood Sugar Sex Magik. Vreau să ştiu de ce l-a speriat faima atât de tare.
R.R.: Ce mesaj ai pentru public?
A.M.: Sunteţi parte integrantă a unui spectacol.