Documentarul surprinde instantanee din viaţa lui Cliff, un nigerian care se ocupă de dezmembrarea de maşini şi vânzarea de automobile second hand către clienţi din Nigeria, dar şi din Ungaria, România sau Bulgaria. Cliff este stabilit într-o fostă clădire industrială, acum abandonată, situată în Styria (Austria), la poalele muntelui Erzberg. Muntele conţine unul dintre cele mai bogate depozite de minereu de fier din Austria şi este exploatat încă de pe vremea romanilor. Atelierul se află în apropierea unei autostrăzi, dar cu toate acestea, viaţa nigerianului se desfăşoară în solitudine, doar potenţialii cumpărători căutând drumul către el. Singurătatea nu pare să-l deranjeze, Cliff fiind permanent ocupat cu dezmembrarea maşinilor sau cu activităţile sale domestice. Îşi spală hainele cu mâna, folosind apă dintr-un pârâu care curge în apropiere sau îşi găteşte afară, pe o plită cu lemne. Condiţiile în care trăieşte sunt dificile, dar un zâmbet şi o atitudine pozitivă par a-l însoţi permanent, indiferent de vremea de afară. Uneori pleacă în căutare de potenţiale maşini de cumpărat şi îl vedem cum strecoară un fluturaş cu datele sale de contact în portierele maşinilor care îl interesează.
Regizorul spunea într-un interviu (de citit aici) că pentru el filmul acesta este mai mult poetic şi filozofic decât un documentar propriu-zis. Cu siguranţă că pe alocuri acest lucru îi reuşeşte excelent, mai ales atunci când pune în oglindă vechea legendă igbo cu munca dură din Austria. Pentru mine, însă, momentele lungi în care personajul nostru este filmat dezmembrând o maşină sunt inconfortabil de plictisitoare. Înţeleg intenţia regizorului, dar mi se pare că exagerează un pic şi pune la încercare inutil răbdarea privitorului.
Nu aflăm multe detalii din viaţa lui Cliff, deşi secvenţele sunt filmate de-a lungul a câţiva ani. Acesta rămâne un personaj misterios, un om care nu vorbeşte şi nu dezvăluie prea multe despre sine, dar pare mulţumit de locul său în lume. Ceea ce ne oferă filmul sunt doar crâmpeie din viaţa acestui om plecat departe de casă. Nu îi aflăm motivaţiile, deşi bănuim că sunt de natură financiară, nu ştim dacă are familie sau ce planuri are pentru viitor.
Situat între două lumi, Cliff înţelege că diferenţele dintre ele sunt normale şi încearcă să se adapteze. Aflăm acest lucru dintr-o discuţie cu un prieten în care acesta se plânge de faptul că, spre deosebire de Nigeria, în Austria înţelegerile verbale nu implică nici o obligaţie reală, pot fi respectate sau nu în funcţie de interesul fiecăruia. Cliff înţelege că oamenii sunt diferiţi şi că nu poţi să le impui propriile tale reguli, ci trebuie să le accepţi pe ale lor atâta vreme cât eşti la ei acasă. Chiar dacă asta dăunează modului în care înţelegi tu să trăieşti sau să faci afaceri.
Filmul lui Sebastian Brameshuber vorbeşte şi despre resursele finite ale lumii noastre, despre faptul că gunoiul unuia poate fi aurul altuia. Dacă în Austria este mai eficient financiar să-ţi cumperi o maşină nouă în loc să o repari pe cea veche, în Nigeria şi ţările din Est, maşinile second hand şi componentele lor sunt la mare căutare. Nigerianul este puntea de legătură între cele două lumi, plasându-se cumva în afara ambelor.
Ceea ce îi reuşeşte foarte bine regizorului austriac este, pe de o parte, documentarea unei meserii şi a unui mod de viaţă şi, pe de altă parte, sugerarea căutării eterne a bogăţiei şi bunăstării prin contopirea trecutului, prezentului şi viitorului într-un ciclu care se repetă la nesfârşit încă din zorii omenirii. Această mişcare continuă este universală, după cum ne sugerează cadrele filmate în Nigeria. Bewegungen eines nahen Bergs / Movements of a Nearby Mountain este un film care apelează des la metafore pentru a-şi transmite mesajul privitorului. Un documentar care necesită răbdare şi disponibilitate.