Ziua I: Să-nceapă HOP-ul 2020 în vorbă şi-n mişcare

Iată că a sosit o nouă ediţie a galei HOP, care răzbeşte chiar şi pe timp de pandemie, reinventându-se, relocându-se şi găsind noi resurse pentru a da glas tinererelor speranţe. În 2020, gala HOP se desfăşoară în Bucureşti, mai precis în sala Amfiteatru a Teatrului Naţional din capitală, un loc la fel de primitor ca şi cele din ediţiile precendente. De această dată vorbim despre un eveniment mai compact, în care numărul participanţilor este redus, dar acest lucru nu înseamnă, însă, că se face şi rabat de la calitate, ba chiar am putea spune, că din contră, se alege tot ce-a fost mai bun cu putinţă. Într-un mediu intim, care n-a scăpat de prevederile privind siguranţa sanitară, gala a fost deschisă de preşedintele UNITER, Ion Caramitru, cel care a avut un discurs sobru, pe alocuri chiar cinic, preferând să vorbească despre realitatea imediată şi păstrând un ton cumpătat cu privire la acest eveniment. Ca o contrapondere, Gigi Căciuleanu, care a fost şi în 2019 directorul artistic al galei, a vorbit cu mai multă însufleţire şi cu mai mult entuziasm, vădit mulţumit de faptul că arta a reuşit, într-un fel sau altul, să înfrângă circumstanţele vitrege, iar astfel, eforturile participanţilor să poată fi răsplătite. De altfel, nu doar figura cunoscutului coregraf a fost singura recognocibilă din 2019, Lari Giorgescu ocupând şi de această dată rolul de prezentator al galei HOP.

A fost o primă seară cu reprezentanţi ai două dintre şcolile importante de teatru din ţară: Cluj-Napoca şi Târgu Mureş, prima fiind reprezentată de 5 participanţi (3 la secţiunea Individual, 2 la secţiunea Grup), iar Universitatea de Arte de 2 participanţi, ambii la secţiunea Individual.

Gala a fost deschisă în forţă de către Mădălina Muşat, cea care iniţial şi-a făcut o intrate sfiosă şi gentilă, pentru ca mai apoi să dea drumul unui întreg tumult de nuanţe, îmbinând personalităţi antitetice şi oferind astfel un vitraliu dramatic foarte bine sincronizat cu o coregrafie executată la detaliu, rezultând din toate acestea o prestaţie solidă. De remarcat au fost, astfel, versatilitatea ei interpretativă, dublată de agilitatea corporală, prin care îşi scoate în evidenţă calităţile şi competenţele scenice pe care le posedă şi care o fac o prezenţă atât de interesantă pentru spectatori.

Cel de-al doilea participant a fost Radu Anastas cu o interpretare pe cât de impunătoare, pe atât de elegantă. Un duo continuu prin care acesta îşi conduce într-o pleiadă de mişcări un aşa-zis partener scenic, prin care ilustrează o dualitate formată din fermitate şi sensibilitate coregrafică, pe care o emană pe tot parcursul momentului său. Un alt moment care continuă inaugurarea plină de vigoare a primei zile din cadrul galei HOP 2020.

expoSure a fost al treilea moment şi i-a aparţinut Claudiei Moroşanu, care nu s-a sfiit să fie îndrăzneaţă. Întru început, îşi construieşte o imagine ingenuă, în care are un dialog dedublat cu propria-i persona, redată prin intermediul proiecţiei video şi a întregistrării audio, pentru ca mai apoi să alunece în străfundurile disperării, folosindu-se de corporalitate şi de goliciunea trupului pentru a-şi contura vulnerabilitatea pe care o resimte, materializând-o prin urmele palmelor îmbibate în vopsea pe care le lasă în mod repetat pe tot bustul. O interpretare puternică şi de impact, prin care îşi convinge spectatorii de vigoarea şi profunzimea interpretative pe care, de altfel, le foloseşte din plin în momentul ei.

Cea de-a patra pe lista primei seri de HOP a fost Ileana Ursu, o altă figură de ţinut minte. Cu al ei moment Eu sunt Iuda!, aceasta dă drumul pe scenă unei întregi serenade de personalităţi, fiecare dintre ele ajustate până în cel mai mic detaliu şi redate mai apoi cu multă exuberanţă şi poftă de joc. O explozie a contrastelor, Ileana Ursu demonstrează totodată şi o paletă variată a verosimilităţii verstatile, în mod special din punct de vedere al gesturilor, dar şi al expresivităţii faciale. Acoperită aproape în totalitate, din cap până în picioare, ea reuşeşte să umple întreaga încăpere de culoare şi magnetism, astfel încât întreaga prestaţie să rămână întipărită în mintea privitorului odată ce a părăsit scena.

Ultimul participant din cadrul secţiunii Individual este Vlad Haneş, cel care se foloseşte de mişcările sale precise şi controlate aşijderea unui ceas elveţian pentru a-şi asambla o interpretare dârză prin prezenţa sa în scenă şi prin modul în care îşi foloseşte propriul corp pentru a-şi transforma textul în imagini. Meticulos, dar în acelaşi timp dându-şi frâu liber propriului eu prin care să îşi construiască momentul, acesta încheie prima parte a zilei inaugurale HOP într-un mod la fel de glorios precum a şi început.

Seara s-a încheiat însă cu secţiunea Grup, aceasta fiind inaugurată în tandem cu întreaga atmosferă a primei zile, prezentându-se înaintea spectatorilor Bianca Temneanu şi Iulian Trăistaru, cu al lor moment, Pe lună. Un duo impecabil, în care cei doi componenţi se completează reciproc şi se scot în evidenţă unul pe celălalt. Pe de-o parte e Bianca Temneanu, a cărei carismă şi vivacitate se contopeşte cu elocvenţa şi sensibilitatea lui Iulian Trăistaru, armonizându-se şi oferind un periplu prin universul imaginativ shakesperian. Un tur de forţă din partea celor doi, în care îşi unduiesc corpurile într-o coregrafie graţioasă, acompaniată de interpretări încântătoare.


Astfel, prima zi a galei HOP s-a încheiat, primii concurenţi oferind o deschidere cu adevărat strălucită, ridicând de altfel şi ştacheta pentru cei care aşteaptă să urce pe scena Amfiteatrului TNB. Nu putem decât să îi felicităm pe cei pe care deja i-am văzut, să le urăm noroc celor pe care urmează să îi vedem şi să ne continuăm sărbătoarea tinerelor talente.