Împresurat de aerul ozonat al pădurilor de la poalele Parângului, oraşul Petroşani nu putea rata ocazia de a găzdui o gală teatrală in open air, în plin sezon estival pandemic, respectând cu stricteţe restricţiile impuse de guvernul speriat de virusul fatal ca dracul de tămâie. Şi au fost zece zile de teatru adevărat (din 21 august până în 31 august 2020) cu reprezentaţii dintre cele mai diverse, programate în Parcul Brădet al Universităţii Miniere, pe espanada teatrului, în spaţii neconvenţionale precum gara Simeria sau în Staţiunea Montană Parâng. Cu alte cuvinte, Teatrul Dramatic Ion D. Sîrbu a ieşit în întâmpinarea spectatorilor săi stresaţi de COVID-19, sătui de luni de carantină şi izolare. Mica sală Artelier a teatrului s-a extins sub forma unei Gale Artelier, termenul însuşi combinând temeiuri de artă teatrală cu atelierul experimental de tip novator. Trebuie consemnată ca atare metamorfoza produsă în viaţa oraşului: dispariţia centrului minier şi apariţia centrului artistic. Se impune, totuşi, o întrebare: din artă se poate trăi?
Tonul acestei transformări l-a dat, în urmă cu câţiva ani, manifestările reunite sub titlul generic Planeta Petrila, surprinse şi de Andrei Dăscălescu în documentarul său din 2016 cu acelaşi titlu, avându-i ca protagonişti pe Ion Barbu, Cătălin Cenuşă şi Mihai Barbu, capii rezistenţei în faţa demolărilor nemiloase, nu neapărat a unor clădiri, ci a unui trecut cu rădăcini adânci în istoria locului. Artiştii plastici şi-au lăsat amprenta pe zidurile clădirilor rămase din fosta mină Petrila ca un memento emoţionant pentru viitorime. Prezenţa scriitorului I.D. Sîrbu, patron spiritual al teatrului din Vale, este copleşitoare. Citate semnificative din opera sa împodobesc zidurile în ruine, chiar şi pereţii casei memoriale, ca un omagiu faţă de cel care a împărtăşit pe de-a-ntregul soarta minerilor. A trăit şi a suferit alături de ei. O frântură din aceste citate aminteşte că "... şi teatrul este o uzină". Teatrul ca activitate neîntreruptă într-o uzină aşa ni s-a înfăţişat în zilele galei, onorate cu cele mai izbutite spectacole ale stagiunii trecute, montări speciale, invitaţi, concerte, recitaluri, lansări de carte.
Sub forma unei premiere (amânată de pandemie) a debutat gala cu spectacolul regizat de Antonella Cornici Unu+Unu de Lucian Dan Teodorovici, urmat de basmul-feerie pentru copii Înşir-te Mărgărite de Victor Eftimiu în regia lui Alexandru Boureanu. Comedia amară Audiţia după Călin Ciobotari, în regia Antonellei Cornici, a adus din nou în mentalul spectatorilor tragedia României de azi contrasă într-un poster afişat la Petrila cu fetiţa care îi roagă pe părinţii plecaţi la muncă în străinătate să se întoarcă acasă: "Tăticule! Te iubesc mult de tot şi te aştept să vii sănătos acasă din: Spania, Germania, Italia, Anglia, Franţa." A fost inclus în programul galei un proiect nou de "lecturi publice" în care actori ai teatrului au citit fragmente elocvente din textele lui Sîrbu adunate sub titlul Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. Din subteranele conştiinţei unui fiu de miner, miner el însuşi într-o lume a valorilor răsturnate, şi din literatura de sertar rămasă mărturie a suferinţei, au răzbătut cuvintele celui umilit de regimul comunist care scria îndurerat şi cinic: "Pe mine patria mă doare fizic. E o umflătură între stomac şi ficat."
Un colaj alcătuit din scenete comice filmate cu mijloace proprii a fost prezentat pe ecranul montat pe esplanada teatrului sub forma unui short film amuzant după texte din Dan Mihăescu şi Tudor Muşatescu. "Greul" galei a fost montarea lui Constantin Radu Tudosie după A douăsprezecea noapte, spectacol nominalizat la premiile UNITER; gala acestor premii se va ţine în 2020 la Craiova şi tânărul regizor are reale şanse de reuşită.
Printre invitaţi s-au numărat şi realizatorii proiectului Redescoperă România, care au filmat cadre în completare la Planeta Petrila şi au susţinut un minunat concert în Parcul Brădet cu violonista Diana Jipa şi pianistul Ştefan Doniga. Un moment emoţionant l-a constituit recitalul actorului Cosmin Rădescu, a cărui voce patetică a răsunat vibrant în spaţiul amfiteatrului în aer liber unde versurile eminesciene din Scrisoarea III au primit o strălucită interpretare, impresionând puternic asistenţa. Cunoscându-i forţa expresivă din declamaţii vijelioase susţinute în cadrul întâlnirilor de la Mănăstirea Lainici ale membrilor revistei Banchetul, citind din textele vitriolante ale lui Mihai Barbu, profilul de recitator fervent, răscolitor de sensibilităţi şi trăiri intimiste al actorului Cosmin Rădescu se impune cu claritate în cadrul manifestărilor de asemenea factură. Prin fluturaşi împrăştiaţi spectatorilor, realizatorii au ţinut să permanentizeze invitaţia de a veni la teatru (E uşor să mori o dată, definitiv, dar să nu vii la teatru, asta e cumplit.) arătând că Teatrul este barometrul cultural al lumii.
Prin actuala gală, Teatrul Dramatic Ion D. Sîrbu a ieşit în faţă cu ultimele producţii valoroase dovedind încă o dată profesionalism, pasiune, competenţă, perseverenţă şi dor de teatru. Calităţi prin care centrul minier de ieri se transformă sub ochii noştri într-un promiţător centru artistic.