Cel de-al doilea participant a fost Iulian Trăistaru cu spectacolul Hotar în secţiunea Individual. În secţiunea Grup, acesta a mai participat în compoziţia Pe lună, în prima zi de concurs, dar şi în Conflictual, cu care s-a încheiat cea de-a treia zi a galei. Actorul intră în scenă trăgând o lungă sfoară cu care intenţionează să se spânzure, când, dintr-odată, se aude o voce în germană, care îl împiedică. Eins, Zwei, Drei şi actorul iese la lumină. Astfel, putem observa corpul său care, ca urmare a machiajului, pare mult mai slab decât în realitate. Metaforă a solitudinii în timpul războiului, dar şi a certitudinii morţii, spectacolul surprinde prin adaptarea unui text shakespearian la o realitate crudă. Actorul reuşeşte să îşi controleze corpul cu o fermitate aparte, astfel încât agilitatea fizică îi conferă o prezenţă scenică deosebită.
Momentul Out of Me a urmat pe scena Galei HOP. Marina Munteanu ne-a permis să luăm parte la dialogul purtat cu sine însăşi, cu umbra sa, îmbinând mişcări gingaşe cu replici de o profunzime aparte. În timp ce mişcările devin mai dezordonate, mai ample, replicile nu-şi mai au rostul în încercarea de a contopi cele două entităţi, omul şi umbra sa.
Momentului prezentat de Marina Munteanu i-a urmat independent? cu Alexandra Oişte. Aducând vorbele lui Shakespeare într-un context modern, aceasta ne face să ne întrebăm dacă suntem într-adevăr atât de independenţi şi liberi pe cât credem. Interpretând o Statuie a Libertăţii pe străzile Americii, traiul său este condiţionat de banii primiţi de la trecători. Astfel, ea este dispusă să facă orice, de la dansat, mimă, cântat până la traducerea lui Shakespeare într-un pseudolimbaj al gesturilor. Umorul a fost păstrat pe tot parcursul spectacolului, actriţa incluzând şi un moment de dans pe melodia This is America. În final, aceasta este anunţată că nu va mai fi Statuia Libertăţii, ci se va transforma în Michael Jackson şi, pentru asta, trebuie să înveţe moonwalk. "Gândurilor râvnitoare ce urzesc minuni de basm." Aşa ne spune ea în final că vede visele. "Am ales să fiu regină" ne spune ea, când "doamnă de eram nu mai duceam grija la nimic." Aşadar, suntem noi atât de independenţi pe cât pretindem? Ce ne face să uităm de libertatea noastră? De ce independenţa noastră este condiţionată, printre altele, de părerile celor din jur?
Secţiunea Individual a fost completată de Nicolae Dumitru cu momentul Oglindirea Gemenilor, în care viaţa, aşa cum o ştim, din momentul naşterii şi până la moarte, este o căutare artistică, cu tot ceea ce are ea unic. Apăsarea neputinţei s-a resimţit puternic din mişcările complexe ale dansactorului, izvor viu al suferinţei de a nu putea schimba ceva în lume.
Ultimul participant din cadrul secţiunii Individual a fost Patricia Gavril, cu Etichete. Am ajuns să nu mai etichetăm doar produse, locuri sau obiecte, ci şi oameni. Îi analizăm şi îi trecem prin filtrul propriei gândiri. Anumite etichete, prin repetare, se fixează şi sunt preluate nu doar de alte persoane, ci uneori chiar şi de către persoana etichetat, rămânând "scrise pe trup". Astfel, unii oameni ajung să accepte eticheta, să considere că aşa sunt ei cu adevărat şi să trăiască o viaţă în umbră. Patricia Gavril a reuşit să se dezbrace de orice etichetă, în afara celor proprii, atribuite chiar de ea, dar parcursul este unul anevoios şi dificil, aproape imposibil pe alocuri.
Seara s-a încheiat cu secţiunea Grup, în cadrul căreia Niko Becker, Andrei Dominte, Andrei Mărcuţă şi Iulian Trăistaru au prezentat Conflictual. Şi de această dată, s-a simţit conexiunea dintre dansactori, aceştia devenind atât extensii unul altuia, cât şi contrapunct. Cei patru "conflictuali" s-au completat armonios, coregrafiile acestora părând pe alocuri simple, întrucât au suplinit orice mişcare de dans complicată cu una curată, dar extrem de sugestivă. Pe lângă umorul dozat cu fineţe, cei patru au reuşit să aducă şi o notă de sensibilitate în reprezentaţia lor. Armonios a fost şi balansul între concentrare şi vitalitate - o minge de energie părea a fi pasată de la unul la altul cu dibăcie. Astfel, literatura se face trup, este asimilată, integrată, iar piesa pusă în scenă transportă bucăţi întregi de literatură şi, în acelaşi timp, bucăţi din sufletele actorilor.
Bineînţeles că şi a treia seară a Galei HOP, ultima de concurs, s-a încheiat cu piesa Stayin' Alive a celor de la Bee Gees.
Noi, spectatorii, nu putem decât să îi felicităm pe toţi dansactorii pentru munca depusă, pentru produsele finale extraordinare, dar şi pentru curajul cu care au acceptat această provocare - teatrul coregrafic - şi să îi votăm pentru Premiul Publicului pe https://galahop.uniter.ro/vot-2020.