Mai degrabă documentar decât animaţie, Life, Animated / Viaţa ca un desen animat ne face să ne întrebăm cum am fi noi ca oameni dacă n-am înceta niciodată să trăim conform legilor Disney. Roger Ross Williams ne spune povestea lui Owen Suskind, un băiat care suferă de autism. În timp, acesta dezvoltă o afinitate pentru producţiile Disney şi, ulterior, înţelege cum funcţionează lumea prin intermediul acestora. Această descoperire apare accidental pentru familia sa chiar atunci când îşi pierduseră speranţa că fiul lor autist ar putea progresa în felul de a interacţiona cu lumea şi cu ei. Filmul explorează cum identificarea şi empatia cu personaje principale sau secundare precum Simba, Jafar şi Ariel l-au făcut pe Owen să-şi înţeleagă sentimentele şi să poată procesa şi interpreta realitatea.
Amestecând interviuri şi momente din viaţa lui Owen cu numeroase secvenţe animate Disney, Roger Ross Williams ne poartă din realitatea cotidiană în fanteziile băiatului şi viceversa. În acest fel, şi noi, privitorii, putem înţelege lumea delicată a protagonistului prin legătura noastră personal-afectivă cu desenele copilăriei.
Filmul Life, Animated / Viaţa ca un desen animat arată modul în care animaţiile pot reprezenta, pentru unii oameni explicit, repere în evoluţia personală. Totuşi, Owen încă se luptă cu complexitatea vieţii reale, deoarece înţelegerea sa asupra realităţii este deformată. De pildă, singura sa informaţie privind relaţiile romantice provine din imaginile conservatoare, orientate spre o familie foarte standardizată, cu care a devenit atât de familiarizat.
Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost sublima portretizare a modului copilăresc al lui Owen de a se raporta la relaţiile cu cei din jurul său. Având intenţia de a-l pregăti pentru o relaţie romantică, fratele său îi spune că "atunci când oamenii se sărută, nu se sărută doar cu buzele, ci şi cu...", iar Owen ghiceşte, "Sentimente?". De fapt, este un răspuns destul de bun, dacă nu chiar cel mai bun. Probabil că toţi adulţii, deşi maturizaţi de viaţă şi de experienţele trăite, păstrează într-un colţ de suflet o mică parte candidă, ludică, inocentă.
Filmul devine deosebit de captivant atunci când Owen începe să conştientizeze ceea ce se întâmplă în jurul său şi să-şi pună întrebări: "De ce viaţa este atât de plină de dureri şi tragedii nedrepte?". În felul său blând, modest de a fi, pare să înţeleagă că unele întrebări nu au răspunsuri uşoare şi că poveştile nu pot avea întotdeauna finaluri fericite. Ori de câte ori el reuşeşte să îşi exprime individualitatea, vedem ceva mai mult decât o simplă privire asupra acceptării unei condiţii ireversibile. Vedem o explorare a relaţiei părinţi-copil, om-societate şi chiar, în unele momente, o poveste emoţionantă a unei maturizări mai mult sau mai puţin forţate.
Life, Animated / Viaţa ca un desen animat este un film (sau animaţie, într-o oarecare măsură) emoţionant care reuşeşte să prezinte într-un mod sincer o condiţie în care unii oameni se nasc - autismul -, fără însă a ne stârni sentimente de milă. Nu ne fereşte de momente dure sau de dificultăţile care apar, ba chiar ne arată efortul de grup al familiei de a-l lăsa pe Owen să-şi trăiască viaţa după bunul plac, în timp ce îi oferă ajutorul de care are nevoie şi îl validează pentru cine este (spre deosebire de cine şi-ar dori ei să fie).
Life, Animated este, de asemenea, o dovadă a puterii pe care desenele animate o au asupra minţii copiilor (şi chiar şi a adulţilor) şi o exemplificare extraordinară a beneficiilor acestora (şi poate cea mai bună reclamă subtilă a desenelor Disney.)
Descarcă programul animest 2020 aici..