Stabilit într-un potenţial viitor apropiat, în care dictatorii preiau puterea şi pâcla neagră a poluării acaparează încet tot Pământul, Julian's Ladder de Atli Brix Kamban, expune povestea unui orfan de zece ani şi a noului său prieten Tun-Tun, care încearcă să scape din oraşul blestemat în care trăiesc. Rotomontadele patriotice ale primarului îi permit acestuia să controleze mulţimea de cetăţeni-topor, care se izbesc de ziduri pe fundalul discursurilor despre pace şi bunătate. Cromatica cenuşie este tulburată doar de obiectul salvării: baloanele de un albastru strălucitor, pe care protagonistul le creşte şi udă ca pe nişte plante, ajung să reprezinte scara spre părinţii dispăruţi ai acestuia, într-o ascensiune specifică lungmetrajului Up / Deasupra tuturor. Un film destul de înfricoşător încât să fie adăugat în calupul Creepy Animation Night, tocmai ca urmare a realităţii posibile pe care o conturează.
Destinul universului din filmul Ragnarok, - care, în mitologia nordică, se traduce prin "soarta finală a zeilor" - al lui Urtė şi Johan Oettinger, poposeşte instabil pe umerii unui vultur, unica vietate rămasă în viaţă. Din nou, regularitatea peisajului furtunos este întreruptă de roşul aprins al "cheii" care poartă pasărea şi lumea ei înspre mântuire... dar cu ce preţ? Un basm cu o grafică impecabilă, despre sacrificiul de sine pentru o cauză care nu poate fi cuprinsă cu mintea, doar simţită cu sufletul. Când totul e neclintit şi pare că nu mai există nicio speranţă, soarele răsare.
Death Van prezintă lupta clasică dintre bine şi rău printr-o fantezie muzicalo-cosmică, ai cărei protagonişti sunt toboşarul şi chitaristul-mână din trupa cu acelaşi nume, urmăriţi spre anihilare de păpuşarul gigantic cu trei ochi şi armata lui de soldaţi supuşi. Michael Enzbrunner realizează şase minute care comprimă orice blockbuster de la Hollywood într-un mod total inedit, presărate cu muzică antrenantă, o editare sonoră de excepţie şi vizualuri atrăgătoare. Entităţile suprarealiste din lumea miniaturală celebrează victoria duoului câştigător cu un concert de rock spaţial.
Amanda Strong aduce un omagiu poporului de indigeni nishnaabeg în animaţia cu păpuşi How to Steal a Canoe, conturată pe versurile poeziei omonime scrise de Leanne Betasamosake Simpson, una dintre cele mai convingătoare voci nishnaabeg din generaţia sa. Coloana sonoră dramatică accentuează tensiunea resimţită de cei doi protagonişti, aflaţi în muzeul cu canoe atârnate asemeni unor hălci de carne, în încercarea de a salva ambarcaţiunile personificate sub forma unor entităţi de sine stătătoare care râvnesc după viaţa pentru care au fost făurite: plutirea lină pe apa străvezie a Marilor Lacuri. Lirismul scurtmetrajului şi calmul vocii lui Leanne ne asigură că nu asistăm la o crimă, abordând problema de morală: este sau nu este recuperarea unui lucru care a fost luat de lângă proprietar un furt?
Ciorile se înmulţesc pe crengile dezgolite ale copacilor pe măsură ce oamenii se adună să urmărească un spectacol văzut doar de ei. O bubuitură străpunge cerul, împrăştiind păsările. Cei prezenţi afişează figuri îngrijorate, apoi încep să se îndepărteze pe acordurile de vioară ale primului venit. Scurtmetrajul oferă o nouă perspectivă asupra felului în care privim şi suntem priviţi, asupra a ceea ce înseamnă să fii prezent. Ciudat de captivant şi intrigant, Nothing Happens în regia lui Michelle & Uri Kranot ne ţine în suspans timp de unsprezece minute întregi, în ciuda ritmului lent, al cadrelor statice şi al faptului că, în fond, nu se întâmplă nimic. Sau oare...? Una dintre ciori intră în primul plan al cadrului, croncănind un avertisment neinteligibil.
O reprezentare a consumerismului în cea mai pură formă, Sweetie O's pare să fie o reclamă la un brand de cereale miraculos care te poartă înapoi pe tărâmul copilăriei, în braţele protectoare ale mamei, indiferent de vârstă. În filmul lui Tobias Rud, culorile vii ale trecutului apar în antiteză cu rutina vieţii de corporatist a personajului principal, care ar recurge la orice pentru a ieşi din situaţia dominată de singurătate în care se află. Sweetie O's sunt soluţia temporară, însă cât de mult te poţi întoarce în copilărie înainte să ajungi ca Benjamin Button? În cazul protagonistului nostru, searbăda realitate este învinsă de iluzie.
Aceeaşi temă o abordează şi Dream Cream de Noam Sussman, cu un titlu care reflectă produsul făcător de minuni, o cremă de faţă psihedelică care animă viaţa plină de platitudini - de data aceasta - a unui cuplu de bătrâni. Deşi o aventură inocentă la început, pe măsură ce e consumată, crema începe să arate feţele adevărate şi necunoscute ale unor oameni care şi-au trăit aproape toată viaţa împreună. Un mod hazliu de a trage un semnal de alarmă cu privire la abuzul de substanţe şi consecinţele izvorâte odată cu depăşirea limitelor de siguranţă impuse, dar şi o dovadă care arată cum dorinţele şi plăcerile longevive ale unor oameni se pot schimba într-o clipă dacă sunt transpuşi într-un univers în care puterea absolută îi determină să controleze totul asemeni unor dictatori.
(va urma)
Descarcă programul animest 2020 aici..