noiembrie 2020
Festivalul Internaţional de Film Experimental BIEFF, 2020
Abordări artistice neconvenţionale, care deschid noi şi surprinzătoare perspective asupra condiţiei umane, scurtmetrajele incluse în 2020 în Competiţia Internaţională a BIEFF propun noi maniere de raportare asupra feminităţii şi a corporalităţii, invitând totodată spectatorii să privească dincolo de aparenţe, la limita dintre real şi ireal.

În perioada 24-29 noiembrie 2020, iubitorii de artă din întreaga ţară vor putea urmări online, pentru prima dată în istoria evenimentului, filme experimentale apreciate de juriile marilor festivaluri cinematografice sau prezentate în prestigioase galerii de artă din lume.

În paralel, titlurile incluse în programele competiţionale vor cuceri galeriile de artă bucureştene, într-o serie de expoziţii audio-vizuale dedicate. Programul ediţiei şi biletele de acces vor fi disponibile în curând pe site-ul festivalului.

Programul competiţional Public Eye, Private I prezintă şase perspective temerare asupra identităţii feminine, deopotrivă obiective şi subiective. Apelând la imagini de arhivă, documente oficiale şi materiale disponibile în mediul online, selecţia de scurtmetraje defineşte feminitatea atât ca pe o sumă de acţiuni specifice întreprinse într-un context public, cât şi ca o reflecţie a unei interiorităţi conştiente de presiunea socială de a performa. Spectatorii vor putea interacţiona cu o parte dintre filmele incluse în acest program în cadrul unei expoziţii audio-vizuale, găzduite de Anca Poteraşu Gallery, în paralel, aceştia fiind invitaţi să descopere şi să aprofundeze selecţia completă online, pe platforma de streaming a festivalului.

În Untitled Sequence of Gaps, un film-eseu în care lumina este simultan subiectul central, dar şi metafora centrală, regizoarea Vika Kirchenbauer chestionează implicaţiile politice ascunse în spatele ideii de vizibilitate şi meditează asupra faptului de a vedea şi de a fi văzut, cât şi asupra tensiunilor dintre percepţia de sine şi percepţia socială. Filmul a fost inclus în 2020 în selecţia oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. De la Berlinală vine şi Cause of Death (r. Jyoti Mistri), un slam poem cinematografic care încapsulează şi revendică de pe poziţii feministe materiale provenind din arhive din prima jumătate a secolului XX. Filmul recuperează imagini rare ale corpului feminin, documentând deopotrivă diverse experienţe ale femeilor şi formele de violenţă extremă împotriva acestora înregistrate de istorie.


În Clean With Me (After Dark) scurtmetrajul ei de debut, Gabrielle Stemmer explorează unul dintre cele mai stranii trenduri de pe YouTube: femeile (majoritar albe) care se filmează în timp ce îşi curăţă casele. Distins în 2020 cu Premiul Juriului la Clermont-Ferrand, filmul este o explorare ingenioasă atât a fenomenului de vlogging, cât şi a disperării resimţite de femeile încorsetate de rolul lor de gen. Playback (r. Augustina Comedi) este scurtmetrajul premiat în 2020 cu Teddy Award la Berlinală şi o scrisoare de adio compilată din amintiri înregistrate pe VHS - totul din perspectiva uneia dintre puţinele drag queens care au supravieţuit violentei căderi a dictaturii militare din Cordoba, urmate de criza HIV-SIDA care a marcat finalul anilor '80.

Tema queer este abordată şi în SaF05, filmul-instalaţie al Charlottei Prodger, conceput pentru Bienala de la Veneţia în 2019. Pornind de la imagini şi informaţii extrase din jurnale comportamentale ale unei leoaice care adoptă o aparenţă şi conduită specifică masculilor leu, cineasta meditează asupra propriilor sale experienţe queer şi a celor din jurul ei. White Afro (r. Akosua Adoma Owosu) este un film deceptiv de simplu despre un fenomen cât se poate de complex - cel al aproprierii culturilor marginale de către majoritarii albi, în scopuri auto-estetizante şi mercantile.


Sublime Bodies

În Sublime Bodies, corpul este simultan obiect şi subiect. Filmele glisează cu uşurinţă între o perspectivă interioară şi exterioară, punând în tensiune atât actul privirii (şi implicit cunoaşterea vizuală şi auditivă a corpului) cu subiectivităţile trăirii în corp, cu cunoaşterea sa empirică ce vine dinspre interior. Programul competiţional va fi disponibil online, dar va fi prezentat parţial şi offline, la Anca Poteraşu Gallery.

Un studiu poetic şi domol al florilor de Amaryllis, filmul lui Jayne Parker este o odă adusă culorii pe filmul de 16mm, o întreagă traducere cinematografică a fascinaţiei oamenilor pentru plante. Lumea naturală i-a inspirat şi pe artiştii Beny Wagner şi Sasha Litvintseva, creatorii A Demonstration, prezentat în 2020 la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin. Scurtmetrajul navighează prin spaţiile închise şi foarte structurate ale teatrelor, arhivelor, bibliotecilor şi muzeelor de ştiinţe naturale, conturând o dialectică vizuală şi conceptuală între cultură şi natură. O paralelă între civilizaţia umană şi evoluţia formelor naturale creează şi Antoinette Zwirchmayr în The Seismic Form, filmul în care imaginea filmului analog, tactil, este aproape spiritual legată de materialitatea fizică a lumii.

Nina Hopf acomodează două dialoguri în Eadem Cutis: The Same Skin, proiectat în 2020 la Sundance. Primul, cel sonor, este între ea şi fratele său geamăn, care vorbeşte despre tranziţia lui. La al doilea dialog, însă, ea nu participă. E despre identitatea lui transgender, şi despre dorinţa de a fi văzut aşa cum este. Transformarea şi propria percepţie asupra corpului reprezintă şi tema centrală a filmului Arnold Schwarzenegger - The Art of Bodybuilding, în care Babeth M. Vanloo foloseşte material neprelucrat, filmări originale, pe 16mm, realizate în anii '70, pe vremea când Arnold Schwarzenegger deţinea titlul de Mister Univers.


Filmele şi instalaţiile video ale lui Ann Oren explorează faţeta performativă a vieţii de zi cu zi. În Passage, un artist foley îşi foloseşte corpul pentru a recrea sunetele unui cal care execută un pasaj, dând naştere unui centaur queer, non-binar şi obraznic.


Progressive Touch (r. Michael Portnoy) priveşte corpul dintr-o perspectivă sexuală, prezentând trei scene de dragoste absurde, pline de spirit, în care scopul performerilor este de a "îmbunătăţi" sexul, complicându-i ritmul şi coregrafia.


A State of Grace

Programul competiţional A State of Grace este centrat pe experienţe şi senzaţii ce stau sub imperiul irealităţii imediate. Fie că prezintă viziuni acceleraţioniste în care cele mai radicale tendinţe futuriste ale prezentului sunt exacerbate intenţionat, fie că ilustrează momente de hiper-realitate, cele 6 filme selecţionate sfidează barierele convenţionalului.

Reprezintă într-adevăr moartea şi descompunerea un punct în care lucrurile se termină definitiv, sau există un univers întreg dincolo de acestea? La această întrebare încearcă să răspundă The Little Soul (r. Barbara Rupik), film prezentat în 2019 la Cannes, în cadrul secţiunii Cinéfondation. Într-un soi de purgatoriu se află şi personajele din New Acid (r. Basim Magdy) - un grup de animale de la zoo schimbă mesaje existenţialiste şi cvasi apocaliptice pe chat, care lasă să se înţeleagă că ar fi captive într-o emisiune de tip reality TV. Filmul a fost prezentat în 2019 la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno.


De un parcurs festivalier impresionant s-a bucurat şi Sun Dog (r. Dorian Jespers), un film ce porneşte de la imaginea macro a unei Rusii apocaliptice, apropiindu-se, treptat, de micro-universurile din apartamente sărăcăcioase de bloc. Cultes, un proiect semnat de (La) Hode (Marine Brutti, Arthur Harel şi Jonathan Debrouwer), pune în oglindă ritualurile mistice ale civilizaţiilor timpurii cu experienţa de masă a festivalurilor de muzică contemporane.


Inspirat de unul dintre miturile fundamentale ale Taoismului, visul lui Zhuangzi, Mary, Mary, So Contrary (r. Nelson Yeo) spune povestea lui Ma Li, o tânără femeie care cade în depresie după o căsnicie aranjată. În Destiny Deluxe (r. Diogo Baldaia), o echipă de filmare este mâncată de vie de un greenscreen, dar protagoniştii nu intră într-o altă ficţiune filmică, ci, mai degrabă, propriile lor vieţi devin cinematografice.


Cea de-a 10-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti este organizată de Asociaţia Culturală Manekino în parteneriat cu PRINTOR COM şi este co-finanţată de Ministerul Culturii şi Centrul Naţional al Cinematografiei.
Parteneri: Friedrich-Ebert-Stiftung, Institutul Francez, Institutul Goethe
Spaţii partenere: Rezidenţa BRD Scena9, Anca Poteraşu Gallery, Diptych Art Space, ETAJ Artist-run space, Institutul Goethe
Pertener media principal: Radio Guerrilla
Parteneri media: Radio România Cultural, Agerpres, IQads, Ziarul Metropolis, Revista ARTA, The Institute, AaRC.ro, Cinefilia, LiterNet.ro, MovieNews, Munteanu


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus