Decembrie 2013: premiera cu Freak Show la Godot Cafe-Teatru. Noiembrie 2020: premiera cu Freak Show The Movie la FNT 2020, via vimeo. Același text, același regizor, același actor, în 11 roluri diferite: Florin Piersic Jr. Pe scenă, singur. Pe ecran, nu chiar singur. În delicioase apariții cameo: Corneliu Ulici, Șerban Pavlu, Marius Manole.
Freak Show The Movie, așadar. Zece episoade încadrate de un mini-prolog, ce se leagă de o mini-încheiere. Apoi, intră, lent, genericele, pe muzici de Urma. La începutul începutului, un Piersic Jr. surprins de cameră (director de imagine: Florin Varna), fix ca în debutul de la Tom și Jerry 2.0, alt film după spectacol realizat de Piersic în 2020, de data asta la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu.
10 episoade despre 10 oameni plasați în felurite extreme ale societății urbane contemporane. De o parte, un vorbitor motivațional de corporație, un producător tv, un președinte de bancă, un Jiji aterizat, nu se știe cum, la teatru. Bani, mulți, îngrozitor, deformator de mulți bani. De partea cealaltă, un om aproape-al-străzii, trăindu-și fericirea din mila nefericiților cu averi infinit mai semnificative.
De o parte, DJ-ul lucrător la call centre ce vinde biserici făcătoare de minuni și pitici de grădină pensionarelor credule. De partea cealaltă, pensionarul singuratic și bine-dispus, ce reușește să-și înlocuiască piticul de grădină cazat în balcon primit deja-defect de la firma de curierat a teleshopping-ului.
De o parte, alt singuratic locuind la bloc, obsedat de lumina roșie a macaralei de dincolo de geam, și femeia de serviciu a Operei, îndrăgostită de marmură. De partea cealaltă, venerabilul de 108 ani, pregătindu-se să fie înmormântat alături de zecile de mii de obiecte stricate, pe care le-a colecționat fără de motiv de-a lungul vieții.
Who are those guys?, cum ar zice Paul Newman în Butch Cassidy and the Sundance Kid. Sunt oameni de lângă noi. Pe unii îi știm și, deși s-ar cuveni, poate, să-i detestăm, îi luăm adesea ca model. Pe alții îi știm și îi ignorăm. În fine, de unii am auzit, dar ni se pare prea de tot să existe. Și totuși, ei există. Cu toții. Nu neapărat cu datele personale scrise de dramaturgul Piersic Jr. și jucate de actorul Piersic Jr. Apropo, dacă nici ce face Piersic Jr. din rolurile astea nu e școală de actorie atunci mai bine renunțăm la formularea asta că e clar că n-are nici o treaba cu realitatea!
În general, când ne ies în cale, îi cam luăm la mișto. Mai ales pe cei nu prea bogați dintre cei de mai sus. Sunt altfel. Sunt ciudați. Ce sens are să intrăm în vorba cu ei, să îi ascultăm, să ne pese? Suntem lumi diferite.
Cumva, vorbim de-o comedie. Și totuși, Freak Show The Movie ne arată parcă mai mult decât Freak Show the spectacolul de teatru cât de apropiați sunt și ne sunt cei 10. O nevoie de un simplu plonjeu al camerei ca să ne trezim de la etajul tz al unui bloc de birouri de pe Barbu Văcărescu printre ruinele unei case dărâmate de pe Fabrica de Glucoză. Ca să trecem de la delirul salariului de 23k euro la candida seninătate a omului fără de bani și fără de dinți care zâmbește, zilnic, luminii.
Piersic e departe de a fi echidistant cu personajele lui. Pe îmbuibați îi caricaturizează din joc, din filtrele camerei, din elementele de decor (un pornache mic pe laptop cât timp plângi pe umerii telefonici ai subalternului care tocmai și-a pierdut mama nu strică). Pe cei săraci și pe cei singuri, îi învăluie și îi oferă cu căldură, cu empatie, cu umanitate.
De parcă ar vrea să ne spună: "Dacă vi se pare că oamenii ăștia mici și anonimi sunt ciudați și ceilalți sunt ce trebuie, mai uitați-vă o dată!". Sau, încă mai bine, renunțați să mai umblați cu etichete gen freak și priviți de fiecare dată, cu atenție, omul, fără a-l degrabă arunca într-o categorie.
În mini-prolog și mini-încheiere, pasagerii unei curse se îmbarcă în avion. La început, ei așteaptă pe scara avionului. La final, stewardesa îi privește cum sunt aranjați pe scaune și le urează zbor plăcut. Acolo, sus, toți sunt la aceeași altitudine.